si pe mine ma sperie cuvantul.
mi-e teama sa ma despart de copilasii mei, de sotul meu. ma tot intreb cine va avea grija de ei, pe mana cui vor ajunge(fizic vb, caci sunt mereu in grija lui Dumnezeu)
dar cel mai teama mie de ce ma asteapta dincolo.multimea pacatelor ma coplesesc si nici macar nu fac pocainta, mi-e teama de dreapat Judecata.mi-e teama ca vom ajunge dincolo cu totii sa ne bucuram impreuna.
cuv"tine minte in iad si nu deznadajdui" e f greu.nu il inteleg...