Citat:
În prealabil postat de Moroco
Asa o completare lunga e vrednica de cartea recordurilor. Completarea e mai lunga decat textul propriuzis. Citind ce ai scris mi-am dat seama ca scriu prea mult si ca nimeni nu poate ciiti darmite sa mai si inteleaga. Asa ca am sa fiu cat se poate de scurt si de clar.
Nirvana, mai dulce ca orice, e starea in care o persoana e ascultata de alta persoana in contra lui Dumnezeu luand locul lui Dumnezeu. Satisfactia crimei, ca fraierul a acceptat sa nu mai asculte de Domnul ci de tine insuti, e mai placuta la nivel de orgoliu personal decat cea de orgasm sau de victorie in orice competitie.
Aceasta stare e amagirea atat pentru ascultator cat si pentru ascultat iar omul privind la femeie ca s-o pofteasca vrea sa iasa din starea lui amara ca sa intre in starea asta de amagire in care va fi el ascultat de ea si nu Dumnezeu. Asta e scanteia ispititoare care provoaca tot focul greselilor.
Mai bine ca femieia nu ajuta nimeni pe om asa cum cere Dumnezeu si de aceea satanele si ingerii cazuti pismuind femeia sfanta vor sa ajute ei pe om dar nu cum cere Dumnezeu ci asa cum vor ei spre starea de nirvana si de aceea vor sa fi asculltati si sa asculte ei de om dar in contra lui Dumnezeu, luand locul lui Dumnezeu. Asta i-a cerut satana lui Iisus ispitindu-l cu starea asta de nirvana atunci cand a fost in pustiu ca sa fie ispitit si Domnul i-a raspuns ca doar Domnului este scris sa i te inchini si sa slujesti.
De asta ajutorul lor ispititor pare atat de dulce si imposibil de respins incat simti in suflet sau in san ca te ia si ca vrei sa te ia si sa te duca acolo in nirvana din Forta, din cauza dulcetii si din cauza betiei iubirii de sine cedezi si te lasi dus afara din Credinta si din Dumnezeu si afara din Calea cea dreapta incat umblii pe cai straine sau pe cai pagane.
|
Superb, păcat că nu folosești diacritice, aș fi înțeles mai ușor și mai bine.
O completare dacă nu te superi, mai scurtă:
În suflet, în inimă, în poftă în vrere când e vorba de vedere, de percepție, se produce înșelarea, atunci nu sesizezi că minți, că te minți susținând exact invers față de realitate, de Adevăr: de exemplu că fata (sfântă, bună, nevinovată) e rea părându-ți-se că-ți face rele și minți că desfrânarea cu ea e bună dar ea e rea, minți în același timp că musca-satana-nirvana-răutatea e dulce și bună pentru că vă ascultați și vă credeți uneltind în contra Domnului făcând preteșug și comunis și te crezi mai bun primind colaborarea, ajutorul cu musca de gunoi ce se bagă peste tot ca să te ”ajute” acolo unde ești handicapat în ciuda faptului că ști că așa pieri, că e inversare, că e lepădare, trădare și că mergând pe calea asta a credinței în minciuni te rupi de Dumnezeu.
Sau de exemplu credinciosul alunecând în nemulțumire, revoltă, furie, judecată, acolo unde cârâie omul și se plânge de ce i se întâmplă, de repetarea relelor, se minte în percepție fără să poată să-și dea seama că e minciună căci crede că mărturisește adevărul, acolo în durere, în frustrare, acolo în orbire, acolo se minte afirmând că fata e rea, că iar i-a făcut sau că-i face rău, o identifică cu fapta rea și vrea să scape de ea (sfânta) în loc să scape de desfrnarea cu ea din închipuire și o hulește, o lovește, vrea s-o jertfească la Bel ca să scape de ghinion deși ea nu are nicio vină văzută și nu aduce ghinion sau repetarea relelor ci binecuvântare prin rugăciunie sale și nu realizeazează omul că e doar o superstiție satanică nebunia asta deochiată ca un fel de vrajă. (O afirmație superstițioasă fără temei și o deducție logică greșită că e rea (sfânta)! O ispită cusută cu ață albă, o ”soluție” de ieșire egoist convenabilă din situația de frustrare după o cântărire favorabilă a intereselor și o greșeală neobservabilă în logică și de aia pare ea vinovată, greșită în timp ce muștele hulicioase ce-ți smintesc sufletul în credința minții din tine par bune și de aia pare bună starea de sata-nirvana ascultărilor neascultărilor, ascultări de femeia ta sau de satane-îngeri-căzuți-oamenimari-lumești sau de ipocrisme ca între farisei. Acolo în orbire se lucrează amăgirea, acolo în colaborarea și preteșigurile viclene ce le fac și le țin ”unii” nu dăm nume întărindu-se cu jurăminte și atitudini subversive de Forță și amenințare în contra lui Dumnezeu, ca o dreptate, ca o cale de urmat, pe baza minciunii luată ca adevăr.)
Pe scurt omul nu poate să vadă în orbire, în nemulțumirea oarbă că se minte în percepțiile din închipuirile-realitățile-poveștile-basmele sale și apoi se minte în percepțiile din plângere și apoi crede orbește în minciunile astea nedeslușite, neobservate și vrea fără putința de opoziție să scape de Fata-Morgana Ileana Cosânzeana și nu vrea să se scape de musca-rea-zmeul care-i bâzâie pe placul dorințelor și credințelor în minciună a nirvana, a ”înțelepciunea” ascultărilor și credințelor în contra lui Dumnezeu ispitind mereu aceste muște ce te mângâie pe zahărul din tine ca să te crezi dulce în loc să fi și tu dulce ca zahărul, ca Adevărul, ca Hristos, te amăgesc să te închipui și să te crezi dulce fără să fii, doar confundându-te cu zahărul din tine ca avere prin mângâierile egoiste viclene și așa accepți și dai dreptate superstițiilor fără temei și iei și tu ca tot omul atitudini de Forță în contra Adevărului și dreptății și în contra Credinței și lucrărilor Domnului, tăgăduind.
Apoi ca după o ”dreaptă” judecată în care singurul argument al vinovăției fetei rămâne superstiția că ea ar aduce ghinionul repetării greșelilor și păcatelor cu ea omul se încruntă cu ură și se încoardă cu răutate exclusivistă vrând să scape de ea din închipuire și din viața lui în loc să scape de desfrânarea lui cu ea și așa vremi și jumătăți de vremi stă așa învârtoșat în inimă, smintit vrându-le răul celor buni aliindu-se și dialogând cu muștele-demonii, hăituind fata vrând să-i omoare pruncul de parte bărbătească dăruit de Dumnezeu cu dreaptă credință.