În prealabil postat de glykys
Draga Templier, si eu aveam aceeasi problema cu cativa ani inainte. Bine, nu renuntam eu sa merg la biserica din cauza asta, dar tot ma simteam prost cand vedeam si simteam ca ma analizeaza. Ba chiar le judecam,gandindu-ma ca cine stie ce or fi facut toata viata si ca acum s-au trezit la batranete sa faca pe evlavioasele, ma rog... cred ca orice tanar a trecut prin aceste incercari. Dar sa stii ca de cand i-am povestit aceste lucruri parintelui la spovedanie, am inceput, incet-incet, sa am alta atitudine fata de ele. Deci un prim remediu pe care ai putea sa il incerci si care a dat roade la mine este sa marturisesti la spovedanie aceste ganduri pe care ni le-ai scris pe forum. O sa vezi ca incet-incet, te va face Domnul sa vezi lucrurile altfel. Sunt multe plangeri si la noi, de vreme ce parintii au inceput sa mustre, mai ales cand vorbesc pana si in timpul predicii. Un preot le-a spus o data, cerandu-si iertare, ca li se potriveste cuvantul acela din Evanghelie despre fariseii care nici nu intra in imparatie, dar nici pe altii nu ii lasa sa intre. Multi sunt smintiti si cunosc chiar eu persoane care nu mai vin a biserica sau chiar au schimbat biserica din cauza acestui fenomen.
Apoi, un al doilea remediu este sa te asezi intr-un loc unde sa nu fii in vizorul lor in timpul slujbei. Pana la urma, nu sunt doar babe in biserica.
Al treilea remediu care, iarasi, a dat roade la mine, este sa incerci sa le faci cumva sa se simta bine. Pentru ele, biserica are o latura foarte sociala, asa ca daca le vei saluta atunci cand se uita la tine, vor fi foarte multumite. Sau macar le vei zambi. Daca stai incruntat, nu e bine. Sau daca le vei strange mana sau daca le vei face loc la miruit sau daca le vei intinde o pernita, lucruri din astea minore, se vor simti foarte apreciate si nu te vor mai suspecta de intentii necurate. Sa stii ca, deschizandu-ma putin fata de ele, acum mi se par chiar simpatice si dragute. Am povestit eu pe alte topicuri. Spre exemplu, este o babuta la mine care sta in spate de tot, cam surda. Mi se cam casunase si pe ea, ca o vazusem cam certareata, mereu tipa din spate sa se inchine mai repede lumea la Evanghelie, ca nu mai e timp si culmea, fiind mai surda, nu se sincronizeaza si se trezeste spunand "Amiiiiin" in cele mai nepotrivite momente. Ei... dar perceptia mi s-a schimbat cand am incercat sa ii vad si partile bune. Am vazut, de pilda, ca atunci cand merge la altar sa dea pomelnicul, da mana tuturor pe care ii vede in cale, isi cere iertare de la toti, spune ca sfarsitul ii e aproape... Si m-am deschis si eu. Odata am ajutat-o sa coboare o treapta, altdata i-am intins mana cand am iesit si de atunci ma stie si cum ma vede, e foarte bucuroasa, ma pupa. Nu-i vorba, zbiara la fel de tare la lume sa se grabeasca la Evanghelie, daca ii ia cineva scaunul, face taraboi si se trezeste spunand Amiiiin, e neschimbata, daaaar ceva s-a schimbat la mine. S-a schimbat felul meu de a o percepe si de a o intelege si atitudinea mea. Si acum ma bcuur cand o vad si mi-e tare draga cand o aud Amiiiin. De fapt, problema era la mine.
|