Citat:
Īn prealabil postat de Templier Knight
Salutari colegi de forum, nu am mai deschis de mult un nou topic dar acum chiar simt nevoia sa o fac .Sincer m-am cam saturat de formalismul in biserica si de multi asa zisi ''credinciosi''.Dau exemplu duminicile in care ma duc la biserica , si vad cum stau doamnele in varsta , ca sa nu zic babe, stau si discuta , si barfesc , numai gandul la slujba nu-l au , si sunt sigur ca multe , multe dintre ele nu au nici cele mai mici cunostinte de religie si Biserica si Ortodoxia in general nu reprezinta decat o adunatura de superstitii si reguli pe care trebuie sa le respecte cu strictete ca doar '' te bate Dumnezeu'', si se duc la biserica doar din formalism , si din traditie. spuneti-mi daca nu-i asa.De multe ori ma analizeaza din cap pana in picioare cand stau in biserica si sunt atente la orice gest pe care il fac eu sau altii , si de aceea prefer in unele duminici sa ascult Sfanta Liturghie pe Trinitas , sau pur si simplu sa citesc din Cartile Sfinte.
Alt exemplu : Sfintele moaste , se calca in picioare pentru a atinge moastele unui sfant , ajungand la idolatrie curata , asta inseamna credinta ,sa te calci in picioare pentru a atinge niste moaste intr-o anumita zi ( Ex Sfanta Parascheva de la Iasi) cand poti foarte bine in oricare zi a anului sa vizitesi moastele sfantului respectiv?
Parerea mea : putini au ajuns sa inteleaga cu adevarat ce inseamna Ortodoxia ,pentru multi reprezinta o adunatura de superstitii cum am mai spus , sau un loc unde iti poti rezolva problemele rugandu-te la Dumnezeu , doar in momentele alea de necaz , doar atunci, in rest ignorand Biserica.
|
Din cate am constatat pana acum, pe lumea asta se perinda tot felul de oameni...:)
Vreau nu vreau, pe lume sunt altele mai dihai: fiare, taratoare veninoase, cutremure, taifunuri, prabusiri de avioane, lepra, SIDA, sifilis, rosii din import si asa mai departe. Cum oare am supravietuit pana azi in acest teritoriu ostil si primejdios numit Terra? ...
Cu toate astea, uneori m-am simtit bine pe pamant.
Candva am dat un gol la un meci de fotbal cu miza si am fost purtat pe brate si zvarlit in sus de suporterii echipei. (Mi-a parut rau cand am revenit in bratele lor dar ma mangaie gandul ca m-au prins, totusi...)
Altadata am auzit o privighetoare cantind, dupa Slujba de Inviere, in parcul din Piata Unirii...
Altadata am devenit tata...
Asemanator si in Biserica: uneori m-am simtit cel mai iubit dintre pamanteni, alteori orfan...
Odata, la inceputul mersului meu la biserica din cartier, nestiind care sunt socotelile pe-acolo, m-am asezat pe un scaun in fata, in partea stanga, in naos (deh!).
Slujba inca nu incepuse iar eu, speriat ca un pitigoi ratacit, asteptam cuminte, abia tinindu-mi respiratia, sa inceapa spectacolul (pe vremea aceea nu faceam distinctia intre o slujba ortodoxa si o piesa de teatru)... Si mult m-am mirat cand am vazut ca se lungeste inaintea mea o doamna pensionara, cu o palarie mare, cu boruri largi dantelate, cu un coc de revista, alb-galbui (din pacate) si cu buzele rujate strident si neingrijit. M-a privit cum privesti o omida, a dat capul pe spate si, tremurind toata, a dat sa spuna (urle? cante?) ceva. Dar n-a apucat: am sarit ca ars si am fugit ca muscat de sarpe, in strada... M-am intors timid, sovaielnic si am ascultat slujba din tinda, gata sa o iau iarasi la fuga daca se intorcea scorpia...
Chiar si cu preotul am avut oarecari momente de mirare. In special cand eu devenisem student la Teologie si capatasem un orizont mai larg asupra celor bisericesti - atat de larg incat ar fi trebuit sa simt ca deveneam un punct tot mai mic intr-un cerc care se largeste tot mai mult...
Cat despre urletele cantaretilor, nu mai amintesc... La noi in biserica ele se compara doar cu Racnetul Carpatilor... O vreme preferam sa ascult mai degraba taietorii in piatra, care tot muta tevile cu apa calda, de vreo 7 ani, la noi in cartier, decat sa imi mai las urgisite urechile si inima de prea-slobozite emisii ale inchinatorilor vocali. Pe langa acestea, pikamerele de sub fereastra casei sunt un dulce cantecel de leagan...
Ca urmare, dupa ce mi-am umplut sacul de nemultumire, critici si dispret, am ajuns la concluzia ca nu-i de mine sa pierd timpul cu profanatorii aceia... Asa incat am trecut la o etapa noua: cautarea unei biserici pe masura mea, demna de unul asa de inalt cum sunt eu...
Dar aceasta etapa a fost scurta, deoarece m-am convins repede ca nici o biserica nu e perfecta, adica nu e pe masura mea. Si am trecut la penultima etapa: Trinitas! Si TV si radio, iar de vreo 3 ani doar radio, ca am dus TV-ul la ghena.
In fine, cum la radio nu ma puteam spovedi, cum copiii trebuiau botezati si impartasiti, cum nevasta incepuse sa prinda ea drag de mersul la biserica, cu chiu cu vai a trebuit sa ma reintorc la slujbe.
Iar acum, dupa atatea peripetii (din care am amintit aici a mia parte, poate) Multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus iarasi Acasa, in turma Lui pestrita din care, ca un berbec gras de uitare si nepasare, mai fac si eu din cand in cand umbra gresiei rabdatoare si treptelor intelepte, din piatra...
Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa ne ocroteasca in veci! AMIN+