În prealabil postat de Iorest
Nu știu de ce mă iei pe mine așa tare, doar pentru că-mi manifest și eu o părere cu un mesaj adresat altcuiva inițial, din care tu ai preluat ce ai vrut.
Vreo două mesaje te-am răbdat, am tot dat exemple biblice, acum îți spun și eu de la obraz.
De unde știi tu cu ce intenție adresează ei anumite sfaturi unor oameni, că le pasă, nu le pasă, ce ai vrea tu în fapt să fie toți ca niște călugări la o parohie de mir, de la mic la mare, robotizați, rigidizați să nu schițeze niciun gest, să nu viseze,să nu zâmbească să fie crispați, anxioși să se gândească numai la moarte și la greutăți, eventual să fie pe pastile și în pragul internării la spitalul de nebuni (cum au și ajuns unii care au făcut-o forțat pe monahii)?
Da de ce nu mergi tu la o mănăstire dacă tot spui că-ți place să te împotrivești până la sânge, de ce mai stai în lume, de ce te mai bucuri de internet și de viață socială, de ce nu te claustrezi undeva ?
Și unde am zis eu să nu fie smerenie în vestimentație, de două mesaje tot pe lângă o dai pornind de la o citare trunchiată.
Suferința vine oricum, nu trebuie să o căutăm noi, să o forțăm noi asta e masochism, simplu fapt că te lovești de neajunsurile lumii la locul de muncă, în școală, în spitale se încadrează tot la suferințe.
Din punctul tău de vedere ar fi așa, dar nimeni nu ți-a adresat ție acest sfat, nimeni nu te obligă pe tine cu forța să te căsătorești, din punctul altora de vedere căsătoria e o necesitate și o menire sădită de Dumnezeu în sufletul lor și dacă nu o împlinesc simt că și-au ratat un potențial.
Sigur că te poți mântui și fără căsătorie, dar unul care are înclinație spre căsătorie se chinuie mai mult necăsătorit decât altul pentru care a fi singur nu-l afectează cu nimic.
Cuviosul Seraphim Rose preda și teme din literatura universală, modele luminoase de oameni care au suferit, dacă citești doar literatură duhovnicească, vorbești doar profilat pe un anumit calapod, la locul de muncă nu o să te întrebe nimeni din scrierile PSB și nu o să întâlnești sfinți în viață decât foarte rar, mai degrabă dai de canalii decât de sfinți.
În literatura duhovnicească, din anumite rațiuni ca să nu se smintească nici măcar nu se scriu toate păcatele, scandalurile sau scăderile pe care le are un om devenit sfânt în procesul lui evolutiv, sunt lucruri cenzurate, coafate și îndulcite pentru că s-ar putea speria tot felul de habotnici și fanatici care ar repudia un om pentru o greșală-două.
|