[ory]

Hm ! Cam radicala atitudine !
Tatal meu a fost impartasit pe patul de moarte, fara ca macar sa poata sa se spovedeasca, a putut doar sa de-a foarte putin din cap ca semn de ingaduinta si acceptare a Sfintelor . Aceasta in conditiile in care nu se Impartasise din tinerete...
Oricum, mi s-a parut intotdeauna cam brutala aceasta restrictie fata de Sf. Taine, pe perioade indelungate aproape nejustificate. Ce poate justifica intr-atat oprirea de la cunoastere si simtire a Trupului si Sangelui Mantuitorului...ne restrictioneaza Acesta intr-atat, atunci cand spune ; " Faceti acestea Intru Amintirea Mea ! " ?
Si ma intreb, cei care opresc de la Sf. Taine, se simt chiar atat de vrednici sa se Impartaseasca in fiecare saptamana, in timp ce semenul lui trebuie sa stea departe de Ele o viata intreaga ? !
Din pacate, Impartasania clericilor a devenit aproape o rutina, astfel se ajunge sa se savarseasca aproape indiferent de greselile acestora, doar pe considerentele Harului si a obligativitatii din cadrul Slujbei savarsite.
Nu trebuie sa fie canon atat de mare, incat sa departezi si nu sa apropii pe om de Trupul si Sangele Mantuitorului, caci, daca este sa calculam dupa vrednicie...nu stiu cine este acela care se poate bate cu pumnul in piept in priviinta acesteia.
Inainte te intreba daca, crezi in Dumnezeu sau nu, sau daca esti pagan ori ateu, acum te intreaba cate Paraclise ai facut, cat ai mancat si in ce zi te-ai culcat cu sotia....O MANDRIE MASCATA, dedusa din atata libertate si diversitate.