Iertat sa fiu de cei care nu sunt de acord cu acest lucru, dar eu sunt unul dintre cei care canta. In strana nu merg decat in acele sarbatori din timpul saptamanii cand dascalul e singur si mai are nevoie de ajutor. Stiu ce inseamna o voce falsa sau nelamurita si am simtit de multe ori (in Londra cel putin) astfel de "voci", dar m-am stapanit, iar cu alta ocazia am cautat sa stau ceva mai departe de "ele". Locul meu este undeva in fata, imediat dupa grupul de batrani si de obicei sunt cu fiul cel mic (11 ani) caruia-i face mare placere sa vina sa se roage. Nu cant tare sa deranjez pe altii, ci discret, pentru mine. Cand sunt la strana, e altceva! Daca am sau nu am voce, nu stiu ce sa spun. In tinerete, imi iroseam talentul cu prostioare, cantand la chitara pe la chefuri, departe de biserica si de griji. Acum... mi-a trecut!