Citat:
În prealabil postat de elenoirmiro
Doamne ajuta!
Domnule Demetrius, va multumesc pentru amabilitate si sfaturi si bunavointa. Apreciez sincer. Eu inteleg insa si nu prea inteleg ceea ce ati vrut sa spuneti cu mersul pe jos de la serviciu. Oricum apropo de asta eu chiar merg pe jos de la serviciu acasa.Plus de asta am iesit de multe ori la film/teatru etc.Nu prea cred/vad/si nu am auzit niciodata ca oamenii sa se cunoasca pe strada, adica mi se par sansele infime, plus nu sunt o frumusete rapitoare ca sa atrag atentia cuiva pe strada,si nu cred ca un tip crestin ortodox cum sunt multi ca abia au curaj sa intre in vorba la biserica, sa intre cu mine in vorba pe strada :) .
Poate am inteles gresit si v-ati referit la altceva?
|
Va multumesc si eu pentru sinceritate pentru ca am mizat pe ea.
N-am sugerat mersul neaparat pe jos, ci mersul in public tot timpul, pe de-o parte, dar si curajul de a avea o initiativa... chiar masculina, dar politicoasa, pe de alta parte, adica sa va impuneti un program de prezentare, de "loby", de vointa proprie activa. Despre asta am incercat sa sugerez ca e nevoie de o schimbare de atitudine interioara, adica, daca tipi crestini ortodocsi nu au curaj sa vporbeasca pe strada, atunci luati dvs "boul de coarne" si aveti dvs curaj, ca nu-i niciun pacat; eu si sotia mea ne cunoastem la initiativa ei. Dupa ce intrati in vorba va dumiriti daca e ortodox sau... ateu si-atunci continuati sau il convertiti; vedeti ca sunt solutii.
Tocmai fiindca nu sunteti rapitoare e necesara aceasta schimbare interioara ca sa deveniti
cuceritoare.
Pentru inceput, fiti vesela si optimista, uitati-va la partea cea mai buna a oricarei situatii si de indata transmiteti asta... "aproapelui", adica celui mai apropiat de dvs acolo unde sunteti, indiferent cine e acela. Pe scurt, faceti-va prieteni.