Citat:
În prealabil postat de IonelaC
Sigur ca l-as ierta. Asa cum ati spus, daca Dumnezeu l-a luat iarasi in prietenia Lui si l-a iertat, m-as lupta cu mine insami pana l-as ierta si eu. Insa nu stiu daca as mai putea sa ma casatoresc cu el. Este o chestiune la care trebuie sa mai reflectez, desi raspunsul pare simplu si evident, ca reactie la intrebarea dvs., formulata atat de firesc.
Raman totusi urmele caderii (nu doar fizice, ci si sufletesti, psihologice). Nunta nu mai este curata si nici patul neintinat. Porunca a fost deja calcata, amintirile vor ramane, la fel si inima indoita a celei care va fi mereu "a doua" sau "ultima dintr-un (lung) sir", iar nu "singura", asa cum ar fi trebuit sa fie. M-am confruntat cu o situatie de acest fel, iar decizia mea a fost sa renunt la persoana respectiva, tocmai din cauza efectelor si amintirilor pe care decizia constienta , asumata, de a renunta la feciorie le-a lasat in sufletul sau.
|
Ionela, aici e diferenta si de nuanta: fostul tau prieten si-a marturisit fara nici o remuscare aventurile, nu i-a parut deloc rau ca a renuntat la feciorie din moment ce considera chiar necesare aceste "descarcari hormonale". Mi se pare normal ca te-ai simtit ranita si dezamagita cand ai vazut cum "traieste" el credinta in Hristos si automat ti-ai dat seama ca o eventuala viata de familie impreuna nu ar fi fericita pentru ca nu ati fi avut acelasi scop. Dupa parerea mea, in astfel de cazuri NU TREBUIE sa il iei oricum si sa crezi ca asta e smerenie. Daca ai simtit ca nu va potriviti si ca el ia in deradere acest principiu de baza al vietii de familie, atunci e clar ca nu era el omul potrivit. Nu e nici o mandrie in a vedea omul asa cum este si a discerne daca poti sau nu sa mergi mai departe cu el. Sunt sigura ca Dumnezeu ti l-a aratat asa cum e ca sa renunti la timp la prietenia cu el.
Cu totul altfel ar fi stat lucrurile daca si-ar fi recunoscut caderile, dar aratand ca ii pare rau si ca doreste totusi o viata de familie in Hristos, alaturi de o femeie credincioasa care sa aiba aceleasi convingeri. Cum a spus si Mihnea, un barbat care a trait intens tineretea si l-a descoperit mai tarziu pe Dumnezeu, daca s-a spovedit, si-a schimbat viata si Dumnezeu l-a iertat, atunci ai un motiv sa mergi mai departe cu el si sa-i treci cu vederea greseala. Si daca va potriviti, sub nici o forma sa nu pui mereu in fata pacatul lui, ci sa te gandesti ca este om si din cauza unei caderi nu trebuie sa-l judeci; daca il iubesti inveti sa-l ierti.