Despre manie
9* Inceputul indreptarii si al netinerii de minte a raului sta in a primi ocara cu sufletul amarat si indurerat. Mijlocul - in a ramane fata de ele neintristat. Desavarsirea (daca se poate vorbi de asa ceva), in a le socoti pe acestea ca laude. Bucura-te daca esti intre cei dintai, fii tare daca esti printre cei din a doua categorie, si fii fericit daca esti in cea de a treia, ca unul ce te veselesti in Domnul.
10* Am observat la cei maniosi ceva vrednic de plans care nu se intampla decat dintr-o ascunsa mandrie si anume: se maniau pe ei insisi pentru ca s-au lasat biruiti de manie, si m-am minunat vazand cum o cadere antreneaza alta cadere. Cu strangere de inima priveam cum voiau sa pedepseasca un pacat prin alt pacat. Inspaimantandu-ma deci de viclenia demonilor, putin a lipsit sa nu deznadajduiesc de-a mai obtine mantuirea.
11* Daca s-ar vedea cineva biruit cu usurinta de mandrie, furie, rautate si fatarnicie, sa scoata degraba sabia blandetii, rabdarii si a netinerii de minte a raului spre a lupta impotriva acestor patimi. De voieste sa scape complet de ele, unul ca acesta sa caute in a intra intr-o obste de frati din cei mai aspri si necrutatori ca intr-un atelier mantuitor al unui piuar; acolo fiind intins si lovit sufleteste de ocarile, necinstirile si napastele fratilor, sau poate fi tesalat, impuns, calcat si in chip simtit, isi va spala simtirea sufletului de murdaria aflata in ea.
12* Nu ajunge ca omul sa lupte singur impotriva maniei cu sabia blandetii si a netinerii de minte a raului, caci ea poate avea doua taisuri: cu ea se poate taia mania sa, dar se poate taia si pe sine caci blandetea poate fi ingaduitoare cu pacatele sale. Este greu a se curati un suflet pe sine insusi de aceea stiind aceasta sfantul Ioan Scararul alterneaza asprimea cu nuantarea.
13* Cauzele care m-au nascut sunt multe caci eu n-am o singura mama. Mamele mele sunt slava desarta, iubirea de argint, lacomia pantecelui, uneori si desfranarea. Cea care m-a nascut pe mine este trufia; fiicele mele sunt pomenirea de rau, ura, vrajba, dezvinovatirea. Vrajmasele mele care ma tin acum legat sunt cele potrivnice acestora: calmul si blandetea, iar cea care pururea unelteste impotriva-mi este umilinta.
14* Zicand noi rugaciunea: ''si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam
'' si neiertind, suntem facuti de rusine din partea noastra insine, adica de constiinta noastra, precum el insusi zice mai departe: ''Rusineze-l pe el rugaciunea lui Iisus.'' Dar in general rugaciunea noastra este facuta de rusine de tinerea de minte a raului, intrucat aproape prin fiecare cerem iertare sau mila lui Dumnezeu. Propriu-zis noi insine suntem facuti de rusine prin rugaciunea noastra prin care cerem lui Dumnezeu mila fara sa o daruim la randul nostru altora. Aducandu-ne aminte, fara indurare, de raul facut noua de cineva, nu mai avem curajul sa cerem noi insine ceva de la Dumnezeu cu toata indrazneala.
15* Cel ce a dobandit iubirea s-a instrainat de nebunia maniei; cel ce insa dusmaneste, isi ingramadeste dureri fara rost.
16* Ținerea de minte a raului este o vicleana talcuitoare a Scripturii, ca una ce talcuieste dupa propria stiinta cuvintele lui Dumnezeu.
17* Rugaciunea lui Iisus va rusina tinerea de minte a raului, caci nu o putem nicidecum rosti pe aceasta stapaniti fiind de tinerea de minte a raului.
18* Daca te-ai luptat indelung si n-ai reusit totusi sa scoti ghimpele acesta veninos pleaca-te si te caieste marturisindu-ti vina inaintea celui ce-l vrajmasesti chiar si numai cu gura daca nu poti s-o faci din toata inima, ca rusinandu-te de aceasta fatarnicie, cu timpul, impungandu-te constiinta ca si cu foc, sa te duca pana acolo incat sa-l iubesti cu adevarat.
19* Atunci vei cunoaste ca te-ai izbavit de putreziciunea aceasta, nu cand te vei ruga pentru cel ce te-a suparat, nici cand il vei rasplati cu daruri, nici cand il vei aduce la masa, ci cand, afland ca a cazut in vreo nenorocire trupeasca sau sufleteasca vei suferi si vei plange ca pentru tine insuti.
20* Daca te tii rigid si nu te pleci sa-i spui dusmanului macar niste cuvinte bune indulcind astfel catusi de putin relatia, adaugi la patima tinerii de minte a raului si patima mandriei.
|