Din pacate, Monica o termina prost. Vrea o lume mai empatica...
Ceea ce cred ca ii scapa este faptul ca acolo unde e mai multa empatie e, de exemplu, si multa cruzime. Pare contradictoriu, dar asa stau lucrurile pe pamant. Unii se folosesc de empatie tocmai pentru a gusta mai deplin chinurile altora...
Vestea buna e ca nu de empatie avem nevoie, ci tocmai de depasirea ei prin salt.
Lumea cautata, lumea mai buna, e dincolo de empatie. E peste ea. E acolo unde nu am nevoie de imaginatie (empatia fiind o forma a acesteia), ci de rugaciune. Rugaciunea nu presupune empatie ci, dimpotriva, taina indescifrabila a unei alte prezente pe care o doresti si o accepti. Careia i te daruiesti si i te supui. Iar ea se daruieste tie, intreaga.

A te ruga inseamna sa te dai altuia cu totul si el sa ti se daruiasca in intregime tie.
Ce empatie, domle, mai e aici? Ce empatie poti sa ai cu Dumnezeu?
Rugaciunea este, pe langa empatie, ceea ce este o sotie devotata pe langa o curva mieroasa.