Subiect: fara Dumnezeu
View Single Post
  #103  
Vechi 11.03.2010, 09:25:46
Dumitru73's Avatar
Dumitru73 Dumitru73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
Implicit

Citat:
În prealabil postat de OmuBun Vezi mesajul
Am citit un timp, apoi m-am lasat pagubas. Paradoxal se filozofeaza exagerat de mult pe un forum cu predilectie religios.
Din punctul meu de vedere, eu consider ca nu exista atei sau necredinciosi, ci doar orbi si surzi. Pentru ca trebuie sa fii si orb si surd, sa nu vezi chiar NIMIC cu rost. Parafrazand teoria atribuita lui Einstein, TREBUIE sa fim de acord ca Natura e perfecta; e de-ajuns sa privesti o floare, un copil, forma cristalelor de gheata pe geamul casei, etc. Lipsa perfectiunii ar insemna HAOS. Spuneam pe un alt topic intr-o discutie despre Adevar si Iubire: daca Dumnezeu s-ar intoarce cu spatele, am cunoaste cu adevarat LIPSA perfectiunii - HAOSUL. Cei cativa "interesanti" care tulbura apele cum ca Dumnezeu nu exista, sunt precum copiii rasfatati ai sortii, care s-au obisnuit sa tot primeasca pe gratis, considerand ca totul li se cuvine. Degeaba s-au straduit parintii sa-i fereasca de griji; de fapt i-au lipsit de cel mai elementar lucru: intelepciunea. Care se acumuleaza prin rabdare, stradanie, efort personal, sacrificiu, asumarea raspunderii...
Imi amintesc de o poveste auzita de cand eram un pustan: Un negustor in targ, striga cat il tinea gura: "Veniti sa va dau icoane facatoare de minuni! Ieftin si sigur! Va indeplineste orice dorinta aveti!" ... Un "Einstein" mai de la tara, dar trecut de mult de prima tinerete, se apropie si-l intreaba: "Daca sunt atat de bune si sigur facatoare de minuni, cum se face ca pe dumneata nu te-a fericit pana acum?" "Pai ca sa faca minunea, trebuie sa te rogi mai intai!... Iar eu... stau prost cu rabdarea!!!"
Am curaj sa intreb pe oricine doreste daca a incercat vreodata sa ceara Lui Dumnezeu ceva, si nu i s-a dat. Nu poti sa spui "Nu exista Dumnezeu" atat timp cat nu-L recunosti. Nu poti sa spui: "Doamne, eu is Cutare; Sigur ma cunosti ca doar nu-s chiar o cantitate neglijabila, ce pana mea! Am si eu nevoie de treaba aia... Hai, te rog, vezi cum faci, ca stii bine ca merit! Doar n-am omorat pe mama!!!"
Rugaciunea este ca o unda radio. Tot deplasezi scala in stanga si in dreapta, cu rabdare multa, cum faceam multi dintre noi odinioara cand cautam "Europa Libera". Si dintr-o data, ai revelatia clara ca ai prins frecventa pe care difuzeaza "Radio Doamne-Doamne" Atunci afli tot: si daca meriti, si cine merita, si cat meriti, judecand dupa faptele tale reale, nu doar cele care ai crezut tu c-ar fi bune/rele... Cu toate astea, intr-un final, chiar si la fara frecventa, ascultand seara de seara Radio Doamne-Doamne, ajungem sa intelegem chiar si noi, (despre care aveam o impresie teribil de buna initial, dar pe parcurs am realizat ca eram pe contrasens), ca la Dumnezeu nu exista limita de credit si nici giranti sau garantii ipotecare. Nu-ti trebuie relatii, nu-ti trebuie tinuta obligatorie, nu exista limita de varsta sau discriminare (rasa, sex, handicap)... Nu-ti trebuie nimic peste puterile tale, ci doar iubire si credinta. Paradoxul este ca, dupa ce ajungi sa cunosti acest lucru, nu prea mai vrei sa ceri nimic, fiindca STII ca El iti da ce-ti trebuie si-ti foloseste, nu neaparat ce-ai fi vrut tu!
Mi-a placut comentariul.
Dar depinde ce se intelege prin rabdare si prin rugaciune.
Prin rugaciune unii inteleg tot momentul in care iti inalti gandul la Dumnezeu, sau chiar atunci cand faci o fapta buna, altii considera ca te rogi atunci cand te asezi in genunchi si spui un paraclis, acatist, etc.
Iar despre rabdare ... ce inseamna rabdare? sa astepti cat? 1 an, 2, 10, 50 de ani?
Dupa cat timp, in care nu ai primit nici un semn, te poti simti indreptatit sa zici "Am asteptat atata timp si nu am primit nici un raspuns. Inseamna ca nu are cine sa mi-l trimita"?
Reply With Quote