Omul, avand constiinta propriilor rani sufletesti provocate de pacate, va rezista in fata barfelor, ingrijindu-se de propria vindecare.
"Toti suntem ca intr-un spital. Unul e bolnav de ochi, altul are o buba, si cate alte slabiciuni mai sunt. Si unele din ele sunt rani vindecate, dar cand omul mananca ceva din cele ce-l vatama, iarasi reapare boala. Asa este cel ce aflandu-se in pocainta, judeca sau dispretuieste pe cineva. El trebuie sa-si innoiasca pocainta.
Caci cei din spital, suferind de diferite neputinte, daca unul striga despre boala sa, oare nu va spune un altul: de ce strigi despre boala ta? Nu va gandi fiecare la boala lui? Asa, daca ar fi patima pacatelor mele inaintea mea, n-as vedea pe altul pacatuind" (Isaia Pustnicul).
|