„DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
1) Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți alte soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
2) Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n mâini avem un sânge creștin daco-roman,
Și că-n a noastre piepturi ținem cu fală-un nume
Triumfător în lupte, pe Decebal-Traian !
3) Înalță-ți a ta frunte și cată-n giur copile,
Cum stau ca brazi-n munte voinici sute de mii;
Un Glas ei mai așteaptă și sar ca drepți-n stâne,
Bătrâni, bărbații tineri, din munți și din câmpii!
4) Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu vieți crucificate, cu focul vostru-n vine,
„Vrem viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.
5) Pre voi vă dezbinară a pizmei răutate
Și oarba viclenie la Prut și în Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Sperăm că vom da mâna, să fim dea-pururi frați!
6) O mumă văduvită a lui Ștefan cel Mare
Pretinde de la fii o mână d-ajutori,
Îmbărbătează-n lacrămi Credința-n fiecare,
Să nu se facă-n cursă ca Iuda tradatori (vânzători)!
7) Prin fulgere să meargă, prin trăsnet și pucioasă,
Deloc sa nu se-piardă din gloriosul loc,
Când patria sau muma, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
8) Destul, opriți păcatul, pofta semetei lumi,
A căror plăgi fatale și azi le resimțim!
Acum ne bagă gheena în vetre si-n străbuni,
Dar martor ne e Domnul că nu le mai primim!
9) N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui fățărnicie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm?
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba? Nici morți nu le-o mai dăm!
10) Preoți din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați români că oastea-i binecuvantată
Să-nvingă tot păcatul întregi-relei firi (lumi).
11) Strajeri cu crucea-n frunte, vegheați, oastea-i creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși in vechiul nost pământ (și-n iadul din mormânt!)
12) Strajeri cu crucea-n frunte, vegheați, oastea-i creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși in vechiul nost pământ (și-n iadul din mormânt!)