Citat:
În prealabil postat de cristinadaciana
Eu am 35 de ani. Oricum viata merge mai departe. Cred mai mult in Dumnezeu decat inainte. Am avut de 2 ori acelasi vis in care copilul meu imi reprosa ca eu nu-i dau de mancare.. Am fost pt 2 zile la Bucuresti si m-am dus la o biserica si am dat pomana pentru sufletul lui. De atunci ma simt mult mai linistita.
Cred ca iti este cunoscuta metoda de consolare a medicilor in astfel de situatii: "selectia naturala".
|
Am aflat si eu ca FIV si IA sunt impotriva credintei si ...Dumnezeu nu accepta asta atata timp cat el a realizat conceptia naturala...nici eu nu m-am gandit la astfel de solutii atata timp cat pot face copii... insa sincer nu simt ca acum este momentul pt un copil, mai ales de la pierdere... vreau sa mai treaca timpul poate o sa ma refac mai mult...desi stiu ca durerea va ramane mereu in adancul sufletului...
E foarte importanta credinta, am dedus ca prin credinta se rezolva multe...pt mine asa a fost de fff multe ori...
Sa stii ca visul acela a fost un semn pt ca nimic nu este fara un inteles... si nimic nu este dat fara sens... iar intelesul, zic eu, a fost cu pomana... sa dai sufletul copilului tau... si eu dau, dau saracilor, dau la multa lume de pomana...chiar ii cumparasem Alessei patut si l-am dat de pomana, hainite pe care i le-am cumparat, jucarioare, etc toate le-am dat de pomana celor nevoiasi si nu numai...iar in fiecare duminica merg la biserica, iar cand trec pe langa o biserica aprind o lumanare pt sufletelul Alessei... ma rog in fiecare zi pt ea... iar prin Credinta imi gasesc linistea... prin DUMNEZEU