În prealabil postat de OmuBun

Ma intreb in prostia mea, cat ne ajuta pe noi atata filosofie fara noima? Ne-am facut un obicei sa despicam firul in patru si sa fim "mai catolici dacat papa!" Nu stiam ca "Noroc" asta ar fi fost un demon si nici nu ma intereseaza la urma urmei. Am cautat sa nu-i dau mai multa importanta decat i se cade, iar eu consider ca atat norocul cat si ghinionul sunt lasate de Dumnezeu, fac fara nici o indoiala parte din viata de zi cu zi, iar noi suntem victimile lor in masura in care ne intelegem rolul si menirea noastra pe lume. Nu poti vorbi de noroc daca nu vorbesti de ghinion. Dar NIMENI nu cheama ghinionul in viata lui. Sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit foarte multe despre persoane care au fost la momentul nepotrivit in locul nepotrivit; sunt sigur ca ati vazut sau ati auzit despre persoane care au fost salvate de la moarte datorita unui miracol, a unei intamplari, a unei persoane care a fost pus de Dumnezeu acolo in acel moment, iar ingerul lui pazitor i-a soptit sfatul necesar... Dumnezeu este singurul care decide daca si cum sa lucreze cu ghinionul sau norocul. Ca o paranteza spun ca am avut parte de cateva ghinioane... norocoase; M-am pierdut pe cand aveam vreo doi ani juma'te - trei. Parintii m-au lasat cu fratii mai mari, care s-au apucat sa faca un fotbal. Plictisit am plecat sa-i caut pe parinti in via care se afla la vreo 50 m. Era prin jurul orei 11.00 in luna iunie. Am apucat intr-o directie gresita. M-au gasit niste cetateni dintr-o comuna invecinata, in mijlocul viilor, departe de sat, cand aproape se intuneca. La 16 ani, un cumnat vanjos (si surdo-mut) a crezut ca face o gluma si m-a dus in mijlocul raului Colentina unde m-a aruncat cu capul in jos, apoi s-a pierdut el insusi ca abia si-a mai putut reveni. Eu nu stiam sa inot. Am incercat sa strig dupa ajutor, dar plaja era foarte departe. De pe un mal pe celalalt exact atunci trecea un vaporas, iar eu am vazut un tanar care a sarit instantaneu de pe acel vas si m-a scos la mal. Nu stiu cum il chema, fiindca a plecat imedita si nici nu stiu daca eu personal am apucat sa-i multumesc. La 26 de ani m-am imbolnavit urat si dupa mai multe spitale din tara, am ajuns la Fumdeni care m-au trimis acasa. Se parea ca nu-mi mai ramasese decat vreo 2 saptamani. Am dorit sa-mi iau un ultim ramas bun da la un frate din Brasov cu care m-am inteles intotdeauna mai bine. Iar in timp ce stateam de vorba "cineva" a sunat la usa. Iar acel cineva a avut informatia de care eu aveam nevoie, astfel incat eu acum am o familie si suntem fericiti! Iata ghinion si noroc, iata lectii pe care parintii mei sau eu personal ar fi trebuit sa ni le insusim. In mica si limitata mea intelepciune, consider ca am invatat ceva, iar daca Dumnezeu mi-a dat zile, cum sa spun eu vreodata ca nu-i sunt recunoscator. Nu ma intreb de ce a facut-o. Sigur, nu pentru ca meritam, ci pentru ca ma includea si pe mine in niscai planuri de-ale Lui, iar eu, desi il mai necajesc de multe ori, stiu ca e acolo, e bun si ma asculta ori de cate ori incerc sa-i vorbesc!
Dar din lectiile aste un lucru stiu sigur: sa nu caut in "nemantuirea" altora, ci sa ma ocup de propria mea mantuire si a celor fata de care am o relatie bazata pe dragoste, intelegere si respect. NU sunt in masura sa raspund daca altii in afara ortodoxiei se vor mantui fiindca sunt nevrednic sa judec tainele Lui Dumnezeu. E o prostie sa spun eu ca raiul are o singura poarta. E o prostie sa spun eu ca toata desavarsirea preotilor sau calugarilor buddisti este risipa, cand in Natura nimic nu se pierde si totul se plateste dupa propria ta dragoste fata de cel pe care tu il consideri Dumnezeul tau de cand te-ai nascut. Nu va mai amagiti atat! E pacat ca luati din Sf Scriptura si Sf Traditie doar ce va place ca sa va credeti mai presus decat ceilalti. Nu avem nici un merit ca ne-am nascut aici si nu in India, China, Japonia sau in jungla Africana!!! Toata lumea va vedea raiul, dar certitudinea ramanerii acolo doar Dumnezeu o stie. Avem NOROCUL de a-L avea pe Mantuitor care ne asteapta? Ce-am facut pentru El si cat am inteles din desavarsita Lui smerenie? Nu mai judecati alte neamuri ca nici neamul nostru nu duce lipsa de exemple proaste!...