[Templier Knight]

În prealabil postat de Iorest

Îmi cer scuze pentru asprime și îndrăzneală, chiar dacă nu sunt un user vechi, trebuie să fac niște observații care pot durea.
Fiind vorba despre preoție, nu despre o meserie, sau o banală ocupație e permisă o ștachetă destul de ridicată a așteptărilor.



Nu mă impresionează cu nimic vă spun sincer, studiile preoțești sunt destul de ușor de păcălit, se umblă cu plocoane, cu pile, cu lingușeala pe lângă profesori sau chiar cu pâra/turnătoria altora, se învață de pe rezumate xeroxate nu din tratatele originale care ajung și la sute de pagini, nu se pune accent și pe viața morală.

Studiile nu pot verifica neapărat credința/necredința aspirantului la preoție, sau trăirea lui, sunt niște cunoștințe intelectuale care pot fi accesate prin rațiune și memorare de aproape oricine se apleacă serios spre lectură.

Am văzut oameni dezechilibrați în viața personală care au absolvit teologia, unul chiar aici pe forum (nu e vorba despre tine).

Sunteți sigur că materia studiată la facultate nu e îmbibată de ecumenisme și tâlcuiri eretice și că nu plecați din start pe o direcție care nu e chiar calea ortodoxă ?
V-ați gândit să vă analizați cunoștințele în domeniu și citind diferiți preoți poate chiar din Grecia de calibrul lui Teodoros Zisis ?

Iar apoi ucenicia pentru preoție ați făcut-o lângă vreun preot sporit sau lămurit în lupta duhovnicească ?

Dacă ai/ați avea oameni la fel de inteligenți precum tine sau cu studii mai mari ca ale tale v-ar fi greu în pastorație în lipsă de trăire sau de pregătire.




Sper ca și mesajele mele să fie luate exact așa cum sunt, un îndemn pentru reflecție și introspecție adresabil nu neapărat inițiatorului direct al threadului.



Domnule vorbești despre cazul tău de parcă deja slujești.
Ciudată chestie sunt mulți care dau examen de capacitate preoțească fără să știe dacă vor fi admiși cu prima notă la data când depun dosarul.

Dvs. deja vorbiți ca și cum ați ști deja rezultatul, în timp ce alții își rup cârca să facă față la parohii de țară și să capete vechime de 5 ani pentru a se putea înscrie doar la un concurs pentru parohii de gradul I, dvs vorbiți de carieră didactică (a preda Teologia), la oraș, cum așa ?




Domnule veți avea ocazia chiar dvs. să deslușiți din postura preotului dilemele tinerilor, asta dacă vă veți face treaba și veți coborî printre oameni.

N-ar fi tocmai corect să vă facă mirenii treaba și să fie scuipați pentru mărturisire de suflete ostile credinței iar preotul să se transforme într-un simplu ... „taxator de mercurial bisericesc.”

Vă urez succes dacă ați abordat corect preoția, dacă nu ați făcut nimic specific libertinajului care ar fi incompatibil cu slujirea preoțească în perioada de rătăcire și dacă ați/veți fi jucat corect la concursul pentru postul de preot.

Dacă veți intra prin forțarea canoanelor în preoție să știți că din partea mea nu sunteți vrednic și nu mă impresionați cu nimic, episcopul nu vă poate dezlega de Biblie și de ceea ce Dumnezeu a statornicit prin Sfintele Canoane.

De altfel, „preoția prin efracție” aduce numai greutăți celui care o accesează.

Eu nu am nimic cu dvs. nu vă cunosc, nu vă acuz, am pus condiționalul optativ dacă, mă adresez ipotetic și vorbesc strict din perspectiva omului sătul de scamatoriile popești prin care se sare rândul în față și sătul de ideea că - în general preotul e șmecher și poate face orice, iar mireanul e prea prost ca să-l vadă/ să-l înțeleagă.

A cam trecut secolul mirenilor naivi, veți fi preot la generații bine pregătite, nu pot fi toți prostiți.

Iertare pentru îndrăzneală, luați-o ca pe o scrisoare deschisă și altor aspiranți la preoție.

Vă mulțumesc mult pentru sfaturi! Le văd foarte întemeiate și vă înțeleg nemulțumirile cu privire la clerici odată ce observ și eu realitățile din Biserică, unele mai bune, altele mai puțin bune. Poate v-a contrariat cuvântul de început: „carieră”. L-am folosit în paranteze după cum bine vedeți, în sensul că datorită forumului acestuia am aflat multe răspunzuri bune la întrebările mele pe care le aveam când eram mai tânăr.

Vă înțeleg foarte bine: Biserica are nevoie azi mai mult ca niciodată de preoți pregătiți NU doar intelectual ci și cu o viață duhovnicească autentică. Cât despre studiile de teologie, eu inițial am optat pentru această facultate de pentru a cunoaște teologia Bisericii și nu pentru a deveni neapărat preot. Dorința de a opta pentru preoție s-a înfiripat în mine de ceva vreme, adică după absolvire, datorită unor contacte cu oameni duhovnicești care m-au încurajat să-mi asum preoția cu tot ce înseamnă ea. Și totuși, dacă societatea are nevoie de preoți pregătiți, acestă pregătire se face și prin studiu teologic sistematic teoretic dar și experiențial. Aveți dreptate, studiile teologice și notele nu reflectă starea interioară, curăția inimii unui viitor preot, dar au și ele rostul lor odată ce lumea de azi cere are așteptări tot mai mari de la un preot.
Poate ați avut experiențe și neplăceri față de unii clerici care v-au făcut să abordați problema așa și vă înțeleg perfect pentru că și eu sunt conștient de lucrurile mai puțin bune din învățământul teologic și din Biserică în general, pe care le-ați enumerat, dar mergem în continuare spre Hristos fără a ne clătina și a ne abate de la drumul nostru.

Pace și bucurie duhovnicească vă doresc!