View Single Post
  #16  
Vechi 16.10.2012, 09:30:05
ioanna's Avatar
ioanna ioanna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.07.2011
Locație: Cluj-Napoca
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.494
Implicit Din istoria calendarului popular la romani

Pe un topic cineva se intreba: de ce merg mai mult femeile la biserica decat barbatii? Fenomenul e unul generalizat, nu doar in cazul crestinilor ortodocsi.Cauza certa nu o stiu,dar cu siguranta femeile sunt mai ancorate in necunoscut decat barbatii- mai pragmatici si ancorati in realitate. Ancorarea in necunoscut le face insa si mult mai tributare superstitiilor decat barbatii.


Calendarul femeilor superstițioase
de Iulian Marcel CIUBOTARU

Importanța calendarelor în viața oamenilor este exprimată foarte potrivit de afirmația: „omu, cât trăiește,se ia după calendar”. Privitor la vechimea acestora, calendarul popular trebuie să fi existat înaintea celui creștin,„în care transpare cu câte o mențiune de conexiune, acolo unde sărbătoarea veche, ritualul au rămas puternice”. De obicei, calendarele au cu un conținut variat, prin acesta urmărindu-se stimularea interesului unor categorii socio-profesionale cât mai diversificate și multiple. Un astfel de interes trebuie să fi produs Calendarul femeilor superstițioase, care cuprinde, așa cum lesne intuim, credințe populare și superstiții, dispuse cronologic, în funcție de luna în care acestea se manifestau.




Deși a apărut în 1892, la Piatra-Neamț, acest calendar a cunoscut o reeditare în 1907, tocmai datorită faptului că se remarcă în comparație cu alte scrieri de acest gen prin conținutul său extrem de interesant.

I.Titlul
Subintitulat „Credințe, superstiții și obiceiuri de țară”, Calendarul femeilor superstițioasese deschide cu o strofă populară despre iubire, așezată chiar pe prima pagină, menită să atragă atenția cititorului (sau cititoarelor?) prin mesaj și monorimă : „Dragostea de unde-ncepe, / De la ochi de la sprâncene, / De la buze ruminele/ De la gâtul cu mărgele,/ Și degete cu inele”.

Aceste versuri pot fi privite ca un preambul asupra conținutului, axat numai pe aspecte extrase din folclorul rural românesc. Precum se știe, la românii din vechime folclorul a fost o componentă esențială a vieții acestora. Descântecele, superstițiile, ghicitorile, blestemele, urările, bocetele, cântecele de leagăn, proverbele și zicătorile, strigăturile (și altele de tipul acesta), erau parte integrantă din viața țăranului român, cu o fire muncitoare, „prea bigot în chestiuni de materie religioasă și extrem de susceptibil întru a-și asimila credințe noui pe acest tărâm”.


Încă de la început, editorul ne oferă explicația titlului acestui calendar: femeile, și cu deosebire acele orfane de oarecare educațiune cărturărească, posed o credință cu mult mai tenace, mai îndărătnică și mai nețărmuită în acest domeniu al necunoscutului, de cât bărbații. Ele au un fel de calendar propriu al lor, imprimat într-o fecundă imaginațiune, pe care, prin ereditate, îl transmit copiilor lor”.

Potrivit acestei afirmații, datinile și superstițiile culese în rândurile calendarului au fost receptate de la femei, acestea fiind singurele capabile să dea naștere și să moștenească astfel de creații populare. Dacă la aceasta adăugăm și faptul că în popor încă mai este răspândită ideea conform căreia femeile sunt mai credincioase decât bărbații, mai ales că „fondul tuturor superstițiunilor e numai religios”, înțelegem și mai bine motivația alegerii acestui titlu, absolut firească, contrar impresiei de prim-moment.

Un alt aspect care se observă din credințele și datinele culese, privește arealul geografic de unde acestea au fost preluate. Deși multe din credințele populare menționtate diferă de la o zonă la alta, este sugestiv faptul că acestea se întâlnesc în aproape tot spațiul românesc, dovedind unitatea românilor și în materie de receptare și păstrare a acestor reminiscențe ancestrale.

II. Conținutul

Primele superstiții prezentate sunt cele care se desfășurau chiar din noaptea Anului Nou. Așa cum am precizat, datinile și credințele populare sunt așezate cronologic, începând cu prima zi a lunii ianuarie și sfârșind cu superstițiile din decembrie. În vechime, în Ajunul Sfântului Vasile, „pentru a cunoaște cum are să-i meargă omului peste an, se ieau atâtea pahare pe câte suflete locuesc în casă, și pune în ele apă ne începută, deopotrivă de multă, pe care o menește după pofta inimii; aceste pahare astfel umplute le așează apoi pe o măsuță sub icoane, ca să stee până a doua-zi, când apoi măsoară apa din fiecare pahar, și în care se găsește apa în spor, aceluia i se prevestește noroc și an bun; iar dacă va găsi apa înpuținată, atunci prevestire rea se arată.

Perioada care începe în Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), inclusiv sărbătoarea Botezului Domnului, abundă în practici dintre cele mai interesante. Astfel, în Ajunul Bobotezii se botează copii născuți morți, sau „perduți”, care nu au apucat să fie botezați cât timp au fost în viață. Botezul acestora se face cu agheazmă de la șapte biserici, în șapte șipușoare (astfel strânsă agheazma, aceasta trebuie amestecată, cu ea stropindu-se mormântul copilului. La acesta se folosește și o bucățică de pânză ca de trei coți). În felul acesta copilul părăsește starea de Moroi. Tot în Ajunul Bobotezei se face de ursită. Fetele trebuie să nu mănânce nimic până seara, apoi se închină Maicii Domnului, rugând-o să le arate ursitul.

Cu agheasma mare (de la Bobotează) se pot tămădui bolile. Tot acum, „când esă preotul cu Iordanul, fetele s-ațin să vadă pe flăcăii cari vor trece; dacă printre dânșii va zări pe unul călare pe un cal alb, atunci de bună-seamă că se mărită câșlegele acele; iar de nu vede cal alb, atunci numără flăcăii, și de-s cu soț tot e bine”.

Luna ianuarie este una dintre cele mai pline în superstiții. La 16 ianuarie, de Lăutul Sf. Apostol Petru, femeile serbează atunci jumătate de iarnă. La 25 ianuarie sunt celebrați Filipii, când femeile nu se spală pe cap și nu se lipește vatra, „pentru că-i rău de lupi”.

În februarie, pricipalele credințe sunt cele de la Sfântul Haralambie (10 faur), când se face o colivă din care se dă păsărilor să nu moară, dacă vor fi bolnave. Sfântul Haralambie este și cel care ferește lumea de ciumă. De Sfântul Vlasie se deschide gura păsărilor.

Luna martie este străbătută de concepții și superstiții nu lipsite de interes. Astfel, încă de la 1 martie superstițiile se țes în jurul Babei Dochia. Pe 2 martie, de Sfântul Toader se tund vitele în frunte. Mamele care au copii trebuie să îi spele acum în scăldătoare cu pietricele și flori de fân. Tot în martie este începutul Postului Mare. În sâmbăta lăsatului de sec la brânză se face pomenirea morților. După lăsatul secului de brânză are loc Spolocania, când se postește și nu se face treabă. Pe 9 martie se pregătesc sfințișorii iar pe 17 (de Alexii) ies șerpii și jivinele în pădure. Blagoviștenia (Bunavestire) e pe 25 martie, iar Dragobetele se serbează mai mult în Oltenia (situația de la începutul secolului trecut).

Femeile se pot purta aspru cu bărbații de Ropotine Tot acum se oprește orice fel de muncă. Joile după Paști sunt Paparudele, care se obișnuiesc mai mult la țigani. De Izvorul Tămăduirii femeile fac din nou pască și ouă roșii, pentru că urmează Paștile Blajinilor, iar în Săptămâna Negrilor se ține post negru (cine moare de la Înviere până la Ispas merge direct în Rai).

În Ajunul Sfântului Gheorghe, pe 22 aprilie, se ia mana vacilor. Marile sărbători populare care urmează după Sfântul Gheorghe sunt Drăgaica și Sânzâienele (24 iunie), Circovii (17, 18, 19 iulie), când nu se piaptănă, Foca (22 iulie), Ilie Pălii (27 iulie), Probajnele (6 august), când indiferent de situație nu se ceartă cu nimeni.

Urmează sărbătoarea Sfintei Cruci, vrăjile din noaptea Sfântului Andrei și marile sărbători ale lunii decembrie. Cele din Ajunul Crăciunului sau din zilele de Crăciun, au o importanță sporită în raport cu celelalte. De exemplu, dacă la tăiatul porcului splina e mai groasă la unul din capete ori la mijloc, iarna va fi mai geroasă către început, mijloc sau sfârșitul ei, în funcție de partea unde splina e mai proeminentă. Pe 22 decembrie se sărbătorește Sfânta Anastasia, care este izbăvitoare de otravă. După datinile lunii decembrie sunt trecute toate credințele din cursul fiecărei zile a săptămânii. Superstițiile amintite în acest calendar sunt mult prea complexe și variate pentru a le putea aminti pe toate.

Am selectat o parte dintre ele, pentru a ne forma o imagine despre conținutul său. În general, se observă că aceste datini și credințe populare se suprapun peste marile sărbători creștine. Cu toate acestea, așa cum observa Ion Ghinoiu, „zilele lipsite din calendarul de sărbători au fost completate cu tradiții populare legate de momentul calendaristic”.


O perspectivă generală asupra conținutului acestui calendar a fost formulată în mod pertinent de Georgeta și Nicolin Răduică: „combate religia și superstițiile” și, prin el „este evidențiată poezia tradițională a obiceiurilor și datinilor populare”.

Textul integral il gasiti aici:
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=18887






Last edited by ioanna; 16.10.2012 at 09:53:22.
Reply With Quote