[Jonnyw2013]

În prealabil postat de crinrin

... Ai fi zis ca deja stia ca va obtine niste note mici, ca si cum se programase pentru un esec.

Ce situatie trista! Sa ai capacitatea de a rezolva subiectele, dar sa nu gasesti in tine puterea de a te concentra, taria de a-ti depasi temerile si fricile. Sa nu te poti aduna doua ore numai pe ce ai de rezolvat in foaia de examen, pentru ca tu ai decis deja ca nu poti sa faci mare lucru. Sa ti se para ca profesorii stau cu ochii pe tine, de parca abia asteapta sa te descalifice .. intocmai ca la proba de educatie fizica.

Sa fi mostenit copilul asta o asa zestre din cauza careia sa aiba de luptat toata viata cu el insusi? Grea lupta trebuie sa fie aceea cand la primul hop tie sa ti se para ca ai aflat deja cine esti, cand de fapt e doar o usa prin care trebuie sa treci catre o noua etapa. Poti trece in picioare sau taras. Important este sa nu ramai in spatele usii si de acolo sa-ti proiectezi o imagine deformata despre tine insati si astfel sa-ti programezi un viitor care nu te reprezinta.
Asta ma sperie cel mai tare, ca se va intoarce cu spatele la adevarata usa si va cauta o alta iesire, care nu va presupune sa se confrunte prea curand cu adevarul. Cand ar trebui sa treaca dincolo, asa sifonata, si sa caute sa se inteleaga pe ea insasi. Sa-si accepte neputinta, slabiciunea si sa incerce, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-si depaseasca firea. Pentru inceput, sa convietuiasca cu acesti dusmani, sa invete sa-i fenteze, nemailasandu-i sa-i controleze viata si cand va deveni suficient de puternica si inteleapta sa-i striveasca cu totul. Trebuie sa lupte cu ea, dar mai ales sa-si puna nadejdea in Dumnezeu. Orice esec trebuie sa fie un pas inainte, nu neaparat in directia pe care o dorim noi ci in sensul de inteleptire si de acceptare a voii lui Dumnezeu. Pentru ca El ne vrea doar binele! Si vrea sa fim fericiti!

Sa fie vorba despre altceva? De unde atata lipsa de incredere in propriile ei forte, cand a aratat de atatea ori ca poate? Sa nu-si aprecieze oare suficient calitatile?

Notele pe care le-a obtinut nu ilustreaza nicidecum nivelul ei de pregatire ci mai degraba starea ei psihica. Daca pentru multi dintre noi emotiile sunt constructive, de cele mai multe ori, pentru persoanele extrem de sensibile pot fi de-a dreptul catastrofale.

Ma tem ca este pe cale sa faca niste alegeri care o vor marca pentru toata viata. Fie va asimila acestea ca pe niste experiente in adevaratul sens al cuvantului, din care va extrage niste invataminte de folos, fie se va confunda nedrept si periculos cu aceste rezultate ca fiind tot ceea ce reprezinta ea ca persoana.

Rugati-va, va rog, pentru Gabriela!

Am luat o carte „Supa de pui ptr suflet” ,mi-au placut multe povestioare de viata din ea.Dupa ceva vreme am dat de alta carte din aceeasi serie .Nu am apucat sa citesc decat putine povestioare din a doua.Fiul meu in schimb, cand a fost ultima oara la noi a citit una din povesti care i-a placut mult.Ea suna cam asa:
Undeva in state intr-un cartier sarac(Nu stiu daca nu in cartierul Bronx in New York) se face un studiu ptr a afla cauzele reusitelor /nereusitelor in viata. Ma rog un studiu mai complex care se intindea pe mai multi ani.Atunci cand l-au facut cei care l-au facut au ajuns la concluzia ca ,copii respectivi nu vor ajunge cine stie ce de capul lor.
Trec anii si cei care facusera studiul s-au intors sa vada ce se intamplase de fapt in anii respectivi.SURPRIZA! O mare surpriza majoritatea erau realizati?...
Au stat sa vada ce se intamplase, care era factorul care facuse ca studiul sa fie dat complet peste cap.
Era un cadru didactic care stia sa fie aproape de tineri,sa le dea incredere in ei ,sa tina un feed back sustinut.
E o sansa un asemenea cadru didactic.De multe ori tinerii vin cu niste sechele „educationale” sau emotionale mari.Chiar aici pe Forum, un tanar era foarte afectat de un examen ,si s-a dat un raspuns bun aici, ca de fapt un examen cazut nu reprezinta mare lucru,(mai ales in facultate in zi de azi, cand poti duce examene din anul intai pana in ani terminali,fara sa repeti anul ).
Imi aduc aminte si eu de diriginta si de o profesoara de matematica care m-au sustinut, si m-au facut sa cred in mine,cand relatia cu tatal meu era foarte slaba si lipsita de incredere.
Aveti o sansa d-na Crinrin sa fiti o profesoara care sa sustineti cat puteti si asa cum stiti pe tineri precum Gabriela.
Doamne ajuta!