[Carina Laura]

Bună tuturor, am mai cautat în câteva ocazii sfaturile voastre aici pe forum, de fiecare data din nevoia de a mi limpezi gândurile, și in momente mai grele.. Pe scurt, provin dintr-o familie despărțită, am crescut doar cu mama și bunica, ele s-au străduit să-mi ofere de toate și sa ma indrume pe calea credinței, uneori poate prea cu strictețe. Pe finalul adolescentei m_am răzvrătit, și am ales sa trăiesc o viata lumeasca, ca majoritatea tinerilor, cu toate păcatele aferente. Acest stil de viata nu mi-a adus fericirea și împlinirea așteptată, m-am trezit la 25 ani într-un context ft stresant, un loc de munca ft solicitant, stres pt examene la fac, suferințe sentimentale etc. Pe acest fond am suferit primul atac de panica, iar de aici mi s-a declanșat o anxietate atât de grava încât o perioada nu puteam nici sta în picioare. În acele momente în care nimeni și nimic nu ma putea ajuta, reușeam sa ma liniștesc și sa adorm doar după ce ziceam Tatăl nostru la nesfârșit. Din acel moment am început sa fac drumul de întoarcere către Dumnezeu și biserica... Am renunțat câte puțin la pacatele grave, și eram hotărâta sa aleg o viata după regulile Lui. O relație de 4 ani în care am ajuns în punctul de dinaintea căsătoriei, s-a încheiat la 30 ani pt ca ne-am dat seama amandoi ca eu eram pe drumul acesta, iar el nu putea fi ca mine. Pe actualul sot l - am cunoscut atunci, eu la 30 ani, ieșită din acea relație, dornica sa ma asez la casa mea si sa întemeiez o familie creștină cu cineva cu idei comune. Doar ca aveam problema anxietății pe care o țineam sub control cu tratament și luasem în greutate tot din aceasta cauza, aveam atunci 83 kg. L-am cunoscut pe acest site, în comunitate. Mi-a scris, am început sa vb, parca eram identici.. El era in It, divorțat de 1 an, avea 36 de ani, il părăsise o soție cu 10 ani mai tânără cu care n-a avut o căsnicie concreta pt ca dupa căsătoria lor el a plecat la munca în IT, ea la școală la Cj.. Apoi după 4 ani în care se vizitau în vacante l-a părăsit, evident după ce i-a cheltuit toți banii. Era un om simplu, fără studii superioare, care provenea dintr-o familie cu grave probleme, crescut în casa de copii pt ca tatăl sau a făcut închisoare... De ce mi-a plăcut.. Pt ca s-a luptat în viață să-și depășească conditia, pt ca mergea cu oile la păscut și citea cărți de toate felurile, pt ca a făcut cum a putut o școală de cântăreți bisericești și a început sa cânte la strana, pt ca părea o de bis, pt ca un părinte episcop care ma știa de mica mi-a dat binecuvântare... Pt ca am avut în viata și altfel de iubiți, mai cu școala și din familii mai bune, dar nu m au respectat și iubit mai mult.. El în schimb ma plăcea, zicea ca nu simte marea dragoste ca la 20 ani, dar cu cata dragoste e, putem forma o familie și sa mergem în viață pe calea lui Dumnezeu.. Asa ca oarecum am facut amândoi un compromis, și am pornit la drum împreună convinși ca vom reuși... Însă dragostea nu a crescut între noi în timp.. El e cantaret de strana si in parohia nostra din it.. Deci deși eram mereu prezenți și activi în bis.. între noi lucrurile nu mergeau.. După primele 6 luni am descoperit ca se uita la filme xxx.. A zis ca simte nevoia de un corp perfect.. Apoi era rece sufletește, distant.. Mereu spunea ca ce tot atâta dragoste ca nu suntem copii.. În plan intim eu insistam sa respectam zilele interzise, poziții corecte etc.. Nu eram ca proaspeții căsătoriți, dar zicea mereu ca dragostea lui è aceeași și cu cata e mergem inainte toată viata și ne respectam promisiunea în fata lui Dumnezeu. De lucrat nu am putut lucra niciodată eu aici.. După primul an avut o sarcina pierduta, apoi un pre cancer de col uterin, apoi complicații, apoi a venit fiul nostru. În timpul sarcinii s-a infatuat cu o doamna din bis căreia i-a scris poezii.. Pt ca el cocheta mereu cu poezia.. A fost doar atât, ea nu l-a băgat în seama. Eu și părintele i-am făcut scandal.. Dar pt ca venea copilul am trecut peste... În sarcina nu am avut raport intim deloc, nici în alaprare of binele copilului și de comun acord, iar după ce a trecut vremea asta, raporturile s-au rărit..El imediat după venirea copilului a devenit violent verbal.. Lucru pe care înainte nu-l făcea. Fizic se reprledea inspre mine ca și când m-ar lovi dar se oprea. Cinci ani pt el am fost dobitoaca, nenorociya, pasiva, femeie de ca... vaca, mama de rahat.. scarboasa.. Etc. Ca femeie am încercat să-l iubesc, înțeleg, ajut, respect de la început.. De dragul lui am reușit sa renunț la tratamentul pt anxietate ca să pot face copilul... Il îngrijea, ma străduim să-i gătesc bine, să-i aranjez hainele, am încercat sa fac bine ceea ce trebuie sa facă o soție.. Dar pe parcurs ce el a pus mai multa distanta mi-am pierdut și eu nădejdea.. În plus am luat kg constant fără sa pot face ceva,, nici el nu m-a încurajat în nici un fel, am ajuns acum lav136 kg. Am mers înaimte si am răbdat totul pt copil, ca el sa aibe tata, sa nu creasca fără ca și mine.. Pt ca eu mereu am crezut în sinea mea ca dacă mama răbda mai mult poate s-ar fi înțeles cu tata.. Am ales sa rabd cât pot, sa ma smeresc pt pacatele mele din tinerețe, sa mi duc crucea, convinsa ca dacă Dumnezeu pe el mi l a rânduit înseamnă că el e calea mea spre mantuire.. Parintele episcop a zis sa fiu Rai pt copil când sunt doar eu cu el acasă, iar când vine soțul și se enervează sa tac.. Parintele duhovnic din parohie zicea ca nu ne lasa Dzeu,ca el e cantaret la strana di amândoi ii slujim lui Dumnezeu în bis și nu ne va lăsa.. Iar eu tot speram ca puținul ala pe care zicea ca-l are pt mine, și grija lui Dumnezeu sunt de ajuns și vom duce viata asa.. Da, sufeream pt lipsa ajutorului, a înțelegerii, a griji, o femeie are nevoie de asta, dar m am straduit sa nu ma împiedic în sensibilitatea mea.. Mi-am substituit nevoia de iubire privind filme romantice koreene... Ma bucura plăcerea des vedea iubirea și mq durea gândul ca eu nu voi mai avea niciodată un raport frumos cu cineva. În plan fizic ne "întâlneam" doar de câtva ori pe an, nu l-am refuzat niciodata, dar nu mai simțeam nimic de mult.. E greu sa simți ceva când cu câteva ore inzinte de apropiere acel sot te face nenorocita sau pzrsiva.... Din dec deja primise un tel cadou de la nasul nostru și de atunci l-am observat cu o atitudine mai ciudata. Apoi am descoperit ca trimisese de pe fb niște filme xxx unor femei.. Culmea avea poza cu fiul nostru la profil.. Noi nu am avut raport din noiembrie anul trecut... Am simțit ca spurca cumva familia, deși știam ca păcatul onaniei sigur îl face. Pur și simplu pt ca ma jignea nu am putut sa merg la el pt relații intime.. Daca ar fi venit el, nu l as fi refuzat, dar sa l caut eu, nu am putut. In mai m am îmbolnăvit de covid.. M a lăsat efectiv sa zac singura. Era în carantina și a stat efectiv o luna întreaga în camera lui pe telefon. De când a venit copilul dormim separat, de 6 ani. Apoi a zis ca nici puținul care îl avea pt mine nu mai e, ca niciodată nu m-a iubit, ca niciodată nu s-a putut implica în relația noastra, ca mereu I-a bătut inima pt altele, ca au fost multe câte i-au plăcut în tot timpul asta, ca totul s-a terminat între noi și nu mai vrea sa aibă nimic cu mine, nici fizic nici altfel. Ca el vrea sa ramanem împreună cât se va mai putea ca sa crestem copilul apoi fiecare pe drumul lui. Nu se știe cât timp poate fi acest rămas împreună. Evident ca nu mai am drepturi de soție asupra lui, ce face el e treaba lui și nu ma privește. În plus s-a îndrăgostit de una. O profesoara de romana din Republica Moldova, sta cu aia pe net de dimineață până seara, în vara eu și copilul am fost la mama în România o luna, el a avenit, a stat cu noi câteva zile, și a plecat la aia în Rep Moldova. A stat acolo 3 zile, cu tel închis. Eu am încercat sa cer sfat, copilul săracul înțelege deja ca e măricel. El vede doar ca tactica su e tot timpul pe tel di nu ne baga în seama deloc. A auzit tot ce mi dice el.. Ca nu ma iubeste etc. Am incercat sa i explic, sa l conving sa rămânem în tara, la mama, sa încerc sa găsesc munca acolo etc dar nici nu vrea sa audă. Zice ca el vrea în IT cu tatăl lui, ca e singurul tata pe care l are și vrea cu el asa cum e... Iar eu nu am tăria sa l rup..Anul acesta a început și școala.. Parintele episcop mi-a dat binecuvântare sa încerc sa mai rabd dacă pot de dragul copilului.. Și sa știu ca oricând la pot întoarce.. Preotul de aici ma sprijină implicandy la în diverse activități cu copiii din parohie. Ideea ar fi sa ma pun pe picioare, sa incerc sa slăbesc ca să pot munci, la nevoie sa fiu pe picioarele mele.. Și culmea, mai nou am și ispite fizice.. Iar la el nu pot merge, deși e soțul meu.. Nu sunt eu aia ahtiata după... uite ca mi se întâmplă... Nici nu mai înțeleg nimic..între timp el și ea își scriu poezii de cu zor, stau tot timpul împreună, își planifica următoarele întâlniri... Nu mi vine sa cred ce trăiesc. Un lucru bun... Doar el muncește, banii ii administrez eu și nu ma ia la socoteala, nici nu i ascunde.. Asta ca să zic și partea buna, sa fie corect... CE ziceți... Nu mai înțeleg nici ce și cât mai e corect creștinește....