A vorbi si a scrie despre Parintele Arsenie Boca este o temeritate si o raspundere. Dar nici a tacea nu se cuvine, caci m-as arata lipsit de recunostinta fata de Parintele nostru duhovnicesc, care ne-a renascut "prin Evanghelie in Iisus Hristos", ca oarecand Sfantul Apostol Pavel pe Corinteni. Si ar insemna o impietate. Or, insusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a invatat sa fim recunoscatori fata de binefacatorii nostri.
Nu ma socotesc ucenic al Parintelui, in sensul Patericului, caci nu am putut sta mereu in preajma lui, ca sa-i pun des intrebari, asteptand raspunsuri. Dar ma socotesc fericit ca l-am avut duhovnic si parinte, atat cat s-a putut, si dau marturie ca altfel ar fi fost cursul vietii mele daca nu l-as fi cunoscut pe Parintele Arsenie. Acum, de-atunci au trecut 68 de ani, privind la roadele vietii sale, in constiinta ucenicilor Sfintiei sale, si a miilor de credinciosi din tara noastra, imi dau seama ce dar ne-a randuit noua Dumnezeu!