Parintii ne spun multe despre dorul dupa Dumnezeu.
Ne canta David, mai intai, ne talmaceste intreaga Traditie a Bisericii atat in mestesugite si felurite cuvinte cat si in practici simple si drepte.
O mai aflam si din alte scrieri, din numeroase culturi si vremuri ale omenirii....
Un exemplu si aici:
http://www.crestinortodox.ro/editori...ice-70072.html
Oamenii, a caror radacina este in cer (iar nu pe pamant), tanjesc sa se realipeasca la Obarsie, sa reintre in contact trofic cu seva Vesniciei.

*
Dar de ce doliu? Ce ar putea fi acela doliu dupa Dumnezeu?
P.S. In semnatura mea, un copil se arata a fi depasit doliul pierderii maestrului sau. El e acum pregatit, iata, sa se realipeasca de Batran. Aceasta stare de gateala sufleteasca pentru a reinnoda iubirea, acum reimprospatata si saltata peste ranile vechi, este o cununa tarzie a trecerii prin apele adanci ale doliului... Fericiti cei care, lasindu-se purtati in oceanul doliului, au izbutit sa ii poarte suferintele si tot iadul si au ajuns la liman. De acum ei sunt gata sa inceapa o viata noua.
In roman, insa, batranul Santiago refuza sa il reprimeasca pe ucenic, desi tanjeste dupa tovarasia lui. Iubirea lor a devenit mai inalta, mai curata, iar Batranul il incurajeaza pe copil sa se tina la ascultare. Printre altele, pentru ca Batranul mai avea de dus o lupta doar a lui. Avea si el doliul sau, pesemne...
Nu asa, insa, stau lucrurile cu noi. Batranul nostru Care ne asteapta nu se teme nici de rechini nici de mare. Cu toate acestea si El este pescar, pescar de oameni. Dar noi nu suntem prada Lui, tocmai pentru ca avem posibilitatea sa I ne predam. Iar El este de neinvins, de neinfrant. Doliul Lui pentru noi S-a incheiat cu desavarsire, odata cu Noul Doliu. Pe care l-a trecut in viata si bucurie, prin Pasti.
Dar cu doliul nostru cum ramane? S-a incheiat, oare, doliul nostru dupa Dumnezeu?...
Raspunsul cred ca se gaseste in fiecare om si consta in intensitatea si maiestria hotarata dupa care isi traieste cealalta aventura - dorul dupa Dumnezeu.