Sincer, nu.
Insa catolicii au facut cu anafura si agheasma lor si au constatat ca anfura mucezeste dupa un timp, iar agheasma capata gust salciu. Au pus in agheasma sare pentru a-i corecta gustul, dar aceasta a devenit nebaiubila din cauza concentratiei de sare pe care o contine. Ceea ce ar trebui sa le dovedeasca catolicilor ca au adaosuri de balast in credinta lor mostenita de la Biserica Primara Apostolica.
Iar experimentul l-am propus doar pt. a vedea care din cele doua biserici, BOR sau BOSVR detine adevarul invataturii de credinta apostolica si care detine invatatura mincinoasa. Iar in ce ma priveste, nu am nicio indoiala asupra faptului ca BOSVR detine invatatura mincinoasa de credinta.

Apoi:

saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/cum_sa_citim_sfintii_parinti.htm

IN ATENTIA MEMBRILOR BOSVR:
Citat din expunerea Pr. SERAFIM ROSe - "CUM SA II CITIM PE SFINTII PARINTI"
SURSA:
[link=http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/cum_sa_citim_sfintii_parinti.htm ]


"In secolul de fata exista o crestere notabila a interesului pentru Filocalia si Sfintii ei Parinti. In mod particular, Parinti de data mai recenta, precum Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Grigorie Sinaitul si Sf. Grigorie Palama, au inceput sa fie studiati, iar unele din scrierile lor sa fie traduse si tiparite in engleza si in alte limbi apusene. Cineva chiar ar putea spune ca in anumite seminarii si cercuri academice au ajuns la moda, intr-un contrast vadit cu secolul al 19-lea, cand ei nu erau nicidecum la moda in majoritatea academiilor teologice ortodoxe (spre deosebire de cele mai bune manastiri, care au pastrat mereu amintirea lor ca sfanta si au vietuit potrivit scrierile lor).

Dar insasi faptul acesta este un mare pericol, asupra caruia trebuie insistat in cele ce urmeaza. Venirea la moda a celor mai profunde scrieri duhovnicesti nu este neaparat un lucru bun. De fapt, ar fi cu mult mai bine ca numele acestor Parinti sa ramana cu totul necunoscute, decat sa ajunga indeletnicirea carturarilor rationalisti si a convertitilor ticniti, care nu dobandesc nici un folos duhovnicesc de la acestia, ci doar isi sporesc mandria lor fara de sens, de a cunoaste mai bine decat ceilalti, sau  si mai rau - incep a urma povetele duhovnicesti din scrierile parintilor, fara pregatirea necesara si fara o calauzire duhovniceasca. Toate acestea, desigur, nu inseamna ca iubitorul de adevar ar trebui sa abandoneze citirea Sfintilor Parinti; Doamne fereste! Ci inseamna ca noi toti  carturari, monahi sau simpli mireni  trebuie sa ne apropiem de Parintii acestia cu frica de Dumnezeu, cu smerenie si cu o mare neincredere in intelepciunea si in judecata noastra. Ne apropiem de ei pentru a invata, si mai inainte de toate trebuie sa acceptam ca pentru aceasta avem nevoie de un invatator. Si invatatori exista: in vremurile noastre in care Batranii purtatori de Dumnezeu au disparut, invatatorii nostri trebuie sa fie acei Parinti care, mai ales in vremurile apropiate noua, ne-au spus in mod anume cum sa citim  si cum sa nu citim  scrierile ortodoxe despre viata duhovniceasca. Daca Fericitul Staret Paisie Velicicovski insusi, cel care a adunat scrierile primei Filocalii slavonice, a fost cuprins de frica afland ca astfel de carti urmau sa fie tiparite si ca nu vor mai circula doar in cadrul catorva manastiri, in forma manuscrisa, atunci, cu cat mai mult ne vom apropia de ele cu frica si intelegand pricina acestei frici, cu atat mai putine sanse sunt sa vina asupra noastra catastrofa duhovniceasca prevazuta de el.

Sfantul Paisie, in scrisoarea sa catre arhimandritul Teodosie al sihastriei Sf. Sofronie[1], scrie: Va fac cunoscut duhovniceste, Sfintiei voastre, ca prin scoaterea la tipar a cartilor Sfintilor Parinti, atat a celor elino-grecesti, cat si a celor de limba slavona, si de bucurie, si de teama sunt cuprins. De bucurie, pentru ca intru cea mai de pe urma uitare nu vor mai fi de acum date. De teama insa, mi-e frica si ma cutremur, ca nu cumva indeobste, nu numai calugarilor, ci si tuturor crestinilor pravoslavnici, ca un lucru de vanzare fiind propuse, inca si cu alte carti, sa nu le urmeze din ele nechibzuite ispite celor incepatori, fara povatuirea iscusitilor facatori ai rugaciunii mintii. Iar din pricina ispitei, sa nu urmeze cumva defaimare de la desertii de minte asupra acestui sfant si neprihanit lucru de prea multi si mari din sfinti parinti marturisit... ca sa nu le urmeze nechibzuitilor ispita, iar din ispita defaimare, din defaimare inca si indoiala pentru invatatura purtatorilor de Dumnezeu Parintilor."

De unde se vede si pericolul tiparirii pe banda rulanta in ultimul timp a cartilor Sfintilor Parinti ai Bisericii Primare a lui Hristos [pana la anul 1054] si ai Bisericii Ortodoxe a lui Hristos [dupa anul1054]
Exista pericolul la unii credinciosi [mai ales incepatori, dar nu numai] sa interpreteze aceste scrieri ale literaturii patristice dupa capul lor exact cum sectele neo-protestante fac in prezent cu Bibliea, fara sa apeleze la ajutorul parintilor Bisericii Ortodoxe Autocefale si de traditie apostolica, peste care s-a revarsat harul Duhului Sfant si a caror interpretare asupra cartilor literaturii patristice ortodoxe este fara indoiala 100% corecta. Faptul este cu atat mai evident la credinciosii BOSVR, care ca si Emanuel, ca si ispita_ta, ca si altii interpreteaza scrierile patristice dupa capul lor, stiut fiind ca cei mai multi dintre mireni si-au pierdut harul Duhului sfant pogorat la Sfantul Botez asupra lor din pricina pacatelor, iar Emanuel si ispita_ta si altii dintre ei fac parte din categoria aceasta. Si eu, desi sunt membru al BOR nu am harul asupra mea tot din pricina puzderiei de pacate, dar nu ma avant sa comentez de capul meu fragmentele din scrierile patristice, ci doar le citez. Aceasta este, din partea membrilor BOSVR dovada clara a trufiei lor, gandind, si cu voce tare, in auzul tututor, ca ei sunt detinatorii adevaratei credinte, iar undeva, mai la coada listei vin si credinciosii BOR.


Domnul sa ne ajute sa putem trece prin aceste vremuri de imputinare a credintei.
.................................................. .............................................. .....................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!