[Igor_Paslusnik]

Şi-atunci firesc, cum să nu te călugăreşti când vezi blestemăţiile cu care-i luptă demonii pe creştini şi toată creaţia? Efectiv ţi-e frică să nu cazi în nimic care să supere pe Domnul, şi să te depărtezi atât de mult de mântuire.

Să facă părintele 7-8 copii, şi să-i înveţe să se întreacă unii pe alţii în cuminţenie şi sfinţenie, care să fie preot şi preoteasă primul şi care să fie mai vrednic, care mai curaţi şi mai plăcuţi Domnului, văzând jertfa tatălui lor, preotul.

Şi-atunci da, poţi spune: 1 an o familie de nevoiaşi, 1 an unul din copii părintelui, 1 an o altă familie de săraci, următorul an, copilul altui părinte din cei 3, apoi următorul an, altă familie de nevoiaşi, alt an, copilul celui de-al 3-lea părinte, apoi o familie, şi-apoi următorul copil al primului părinte, apoi altă familie şi tot aşa, pe placul lui Dumnezeu, fiecare să primească câte un apartament cu o cameră, căci nu au nevoie de mai mult, mai ales dacă vor dori preoţia. Şi astfel, în decurs de 30 de ani, la acea parohie, acei 3 preoţi, dacă fiecare preot va avea numai 5 copii fiecare, vor avea reuşit în pronia Domnului, ca fiecare preot în parte să fi salvat 5 familii de nevoiaşi, şi să cumpere câte un apartament cu o cameră şi fiecăruia din cei 5 copii ai lui.

Acesta înseamnă să fie mulţumiţi şi să construiască împreună, comunitatea şi parohia ce le-a fost dată spre păstorire. Aşa să fie slujitorii bisericii, aşa e plăcut Domnului şi e minunat.

Decât magnaţii cu afaceri de zeci de milioane de euro, care nu dau nimic, nimănui, sau dau o măsură foarte mică mică, în comparaţie cu averile lor mai bine curăţia, jertfa, dragostea, acelor preoţi şi acelei parohii. Precum cei care dădeau cufere de galbeni la Templu, când ei mai aveau acasă câteva zeci de cufere şi văduva a dat ultimii ei doi galbeni, a dat tot ce-a avut.

Deci milostenia este după cât de mult ne lipsim şi suferim noi, pentru binele aproapelui, şi nu care donează să zicem la caritate pentru evoluţie, ateism, medicină de modificare genetică, şi alte teorii, supoziţii, prezumţii, întinse pentru ocuparea minţii în zadar. Deci bani aruncaţi degeaba. Sau mai grav, donează pentru susţinerea sodomiei sau a altor păcate, în loc să salveze din muritorii din atâtea mii de muritori de foame.

67 - Mă călugăresc pentru a fi un creştin mai bun decât aş reuşi să fiu în lumea în care creşterea adulterului, sodomiei, pedofiliei, zoofiliei, necrofiliei, incestului, poligamiei, adulterului, a toată desfrânarea minţii, inimii şi trupului, a atins înălţimi nemai întâlnite vreodată în istoria umanităţii întregului pământ, lume ce naşte "studii" mincinoase din partea articolelor de "specialitate" de care e plin internetul, care după câteva răspunsuri alese de la câteva mii de persoane, lipsite de Hristos, au pretenţia să emită veritabilitate şi normă pentru întreaga omenire. "Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - 1 Corinteni 6, 18.

Şi spune: "Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup." - 1 Corinteni 6, 13. Şi iarăşi învăţăm minunat: "Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său (trupul) în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu." - 1 Tesaloniceni 4, 3-5. Şi apoi spune la Iuda 1, 4: "Căci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiţi, care de mai înainte au fost rânduiţi spre această osândă (de diavol, slujindu-i), schimbând ei harul Dumnezeului nostru în desfrânare, şi care tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, pe Iisus Hristos." Aş mai adăuga încă vreo 10 versete, dar să împlinim acestea.

De exemplu studii şi articole, cum că curvia, desfrânarea, preadesfrânarea, unirea intimă în grup şi alte scârbe şi vome ale minţii umane, oameni posedaţi moderat, acelea deci vin de la omul primitiv al peşterilor. Primitivismul care n-a existat, e doar o teorie, o prezumţie, o bănuială a evoluţioniştilor.

Dar Adam şi Eva erau la fel de capabili cum suntem noi astăzi, iar omenirea şi pământul nu are milioane de ani, ci Sfântul Ioan Gură de Aur la Omiliile la Facere, şi Sfântul Vasile cel Mare la Hexaemeron, spune că pământul la Hristos avea puţin peste 5.500 de ani şi deci azi are puţin peste 7.500 de ani, de la Adam şi Eva.
Avem de ales: credem ce spun Sfinţii sau ce spune teoria şi bănuiala evoluţioniştilor darwinişti. Dar trebuie să se spună asta la conferinţele, la cateheze, omiliile, sinaxele, ce trebuie să se ţină în fiecare parohie, măcar odată pe lună, dacă nu în fiecare săptămână, după râvna preotului, dar nu deloc.

68 - Mă doare cumplit toate acestea amintite, dar mai ales şi faptul că suntem influenţaţi de eresuri şi de tot felul de curente ideologice. Noi nu avem ce să luăm de la eresuri, dar ei au ce să ia de la noi. Apusul, după cădere, îşi fabrică "sfinţii" lor, oameni care da, au avut o calitate morală impecabilă, dar care moralitate o au şi mulţime de budişti, hinduşi sau atei, chiar şi intelectualii filosofi ai musulmanilor, sufiţii. Ar trebui canonizaţi şi aceia "sfinţi" ai păgânilor, în mişcarea romano-catolicismului?

Iată, vedem creşterea ateismului, a păgânismului musulman, hindus, budist, deci respingerea înţelegerii Bisericii, a lui Hristos, a Sfintei Scripturi, respingerea Patristicii, dogmaticii, Sfintelor Canoane, istoriei, adică ei îşi refuză mântuirea lor, în libertatea lor, respingerea bunului simţ şi adunarea indiferenţei şi nepăsării, din neputinţă, reavoinţă, moleşeală, în general omenirea refuză dialogului real, viu, lucid, concret, argumentat cu dragoste, care de exemplu între creştini şi eretici, ar trebui să fie fundamentat în practicile Bisericii Primare, a primului mileniu, prin insuflarea şi revelaţia Sfintei Treimi Domnul. E un început concret, pentru vindecarea eresurilor.

69 - Oamenii resping, tot mai mult şi mai vădit, harul şi Duhul Sfânt, sau în eres, îşi imaginează că-l au, nedorirea curăţirii, luminării şi îndumnezeirii, prin vindecare, pocăinţă şi asceză, nevoinţă prin dragoste, iertare şi mărturisire. Acestea sunt realităţi, nu ne jucăm cu ele, suntem ai lui Hristos, dacă ne numim creştini, fie noi mulţi, netrăitori sau "nepracticanţi". Să înmulţim măsura.

70 - Avem scopuri tot mai străine, la nivelul umanităţii, tot mai colorate, şi tot mai lipsite de Hristos, Biserica suferă şi la tot mai puţini le pasă de adevăratele probleme ale omenirii, inventând altele noi, pe care le numim inovaţii, cercetare, progres, evoluţie, dar oare dacă privim bine, nu vom vedea că e involuţie şi distrugere?

De ce nu ne oprim cu răutatea, ca atunci mulţime dintre noi să se vindece şi Biserica să crească. Metanoia. Schimbarea minţii, a modului de-a fi şi de-a gândi. Schimbarea prin credinţa în Hristos, prin Biserică.

Cine şi de ce urăşte Ortodoxia? Cu ce-a greşit? Cu nimic. Dar dacă n-o urâm, de ce nu dorim s-o trăim? De ce nu devenim ortodocşi cât mai mulţi? Adică creştini autentici, ca în primul mileniu.

71 - Fiindcă am pus în 1982 în calendare, pe ereticul Augustin, fie el chiar şi cu titlul de fericit şi nu sfânt, rămâne eretic, de ce-l prăznuim pe inventatorul ereziei Filioqve? În total, 8 mari erezii ale "fericitului" Augustin.

72 - Fiindcă vrem canonizarea unui ieromonah caterisit 35 de ani din Biserică, care a pictat în Biserică pe ereticul papistaş din "romano-catolicism" (franco-latinitate) Francisc de Assissi şi ereticul arian Ulfila şi a arătat pictura slavei din culori de curcubeu la Sfântul Ioan Botezătorul.

Sfântul Ignatie Briancianinov în cartea sa "Despre Înşelare" spune că diavolii aduc celui înşelat lumini în culori multe, culori care sunt ale luminii văzute, create, ca energie, fiindcă acea lumină e materială, din spectrul văzut, fiindcă demonii nu pot avea lumina harică pierdută prin cădere, şi astfel o imită în lumina ca energie, care nu este materie şi nematerie în acelaşi timp, precum Domnul Hristos Iisus, ce intra prin uşile încuiate dar totuşi punea Sfântul Apostol Toma mâna pe rănile Lui şi nu este precum Lumina Necreată, despre care vorbeşte mai ales Sfântul Grigorie Palama şi Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Fotie cel Mare şi alţi Sfinţi ai lui Hristos.