domne, uite, am sa scriu eu singur, ca sa fie clar ce simt.
dar mai intai trebuie sa spun ca dupa ce am inteles de ce este catalin asa cum este nu mai am niciun pic de ranchiuna vizavi de el, nu ca as fi avut vreodata, dar acum stiu. d-aia vrea cu tot dinadinsul sa aiba dreptate, pentru ca este nesigur, pentru ca tot ceea ce stie a acumulat de unul singur.
nu pot sa cred, asta este adevarul adevarat. vreau sa cred, ma urasc ca nu cred, am uneori momente de sila ca nu sunt in stare sa cred, mi-am recitat in minte de mai multe ori o spovedanie completa, m-au apucat sentimente intense care nici nu stiam ca pot exista in mine, chiar mi-a venit sa plang, in starea aia eram hotarat sa merg in prima biserica direct la primul popa sa vorbesc cu el, dar a trecut. n-as putea sa merg si sa spun ca nu cred cu adevarat in Hristos si sa plec asa cum am intrat, n-as suporta asta.
pentru mine faptul ca stiu ca Botezul m-a facut parte din Biserica, orice preot ii va spune lui catalin asta, si ca biserica nu ma alunga chiar daca sunt un necredincios nemernic, este un important punct de sprijin in viata, asa a fost mereu. ceea ce scriu aici am spus si unor popi, face to face, mai cu tact, desigur. popii sunt mult mai deschisi la astfel de discutii decat crede catalin.
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.
|