Subiect: Nunta + depresia
View Single Post
  #55  
Vechi 20.03.2014, 14:57:56
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Post

Citat:
În prealabil postat de ioana5760 Vezi mesajul
Alteori stau si ma gandesc ca tare sunt eu fraiera si imi caut probleme de unde n-am, mai bine renunt la tot si stau singura, in liniste, fara intrebari si alte complicatii.
Daca asa simtiti ca v-ar fi mai bine...nu trebuie s-o faceti de gura lumii, ca aveti o varsta si asa trebuie... Numai, cum zice si Alin, sa nu va para rau ca poate ati ratat unica sansa...mai ales daca doriti copii. Poate ar trebui totusi sa incercati, cu Dumnezeu inainte, si vedeti ce va urma :)... Daca cereti de la Dumnezeu ce e mai bine (mai de folos ) pt dvs, se spune ca veti primi. Însa lucrurile in timp se mai modifica, mai evolueaza, si in functie de alegerile, "raspunsurile" noastre... Ca sa fiu mai explicita: si mie mi-era greu, urat, cand eram doar cu parintii si nu aveam familia mea. Am crezut ca daca voi avea un sot va fi altceva, vom face lucruri impreuna (nu doar munca, si recreatie) si ne vom intelege, etc. Dumnezeu m-a ascultat si am intalnit un barbat doritor de familie, care mi-a si placut. El mai avusese o casnicie esuata si dorea sa-si refaca viata. Dupa cateva luni insa, desi initial doream copii, amandoi, el s-a razgandit, a zis ca-i prea devreme, intai sa ne luam o casa mai mare, sa-l mai astept macar un an. Si au trecut 7 :), timp in care n-am strans nici bani, nici nu ne-am distrat :), nu e multumit de nimic din ce fac eu, nici de joburi, nici de mine ca femeie, gospodina, imi pune mie in carca toate nerealizarile, si am constatat ca nu stie, nu poate sau nu vrea sa se si relaxeze, sa ne simtim bine... Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a deschis o usa, dar...daca n-am intrat pe ea... O sa va intrebati de ce nu-i pun punct si s-o iau de la capat? Simplu : tocmai din cauza traumelor care s-au acumulat in tot acest timp, si la munca si acasa :). Odata cronicizata o suferinta, nu prea mai scapi de ea. De ex daca ar trebui sa ma intorc la ai mei,si sa mai raman si fara serviciu, Doamne fereste, cred ca as avea nevoie de antidepresive majore, nu ca acum, cateva anxiolitice usoare, la nevoie :)

Last edited by fallen; 20.03.2014 at 16:08:06.
Reply With Quote