Citat:
În prealabil postat de DreamOn
As dori sa va intreb in ce masura ne putem ruga pentru semenii nostri. Am avut o neintelegere cu o persoana apropiata acum 2 seri si stiam ca persoana respectiva urma sa aibe o zi grea la lucru asa ca m-am rugat din toata inima pentru aceasta persoana sa poata dormi linistit, sa nu ii fie tulburat somnul. A doua zi am aflat ca a visat fantome si ca nu a reusit sa doarma decat cateva ore. E gresit sa fac acest lucru sau care ar putea fi cauza pentru care rugaciunea mea a avut efectul invers? Tot in aceeasi tema, este bine sa ne rugam cu voce tare, in soapta sau in gand, astfel incat vrajmasul sa nu cunoasca gandul nostru?
|
Incerc sa-mi dau cu parerea, fara a pretinde ca ceea ce spun este absolut corect. Si voi raspunde in ordinea inversa:
Este bine sa ne rugam! Cum? Cum simtim ca ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Cu voce tare... nu prea e recomandat, fiindca Dumnezeu aude foarte bine. In soapta cred ca e foarte bine, cu conditia sa nu deranjam pe nimeni din jur. In biserica este altceva. Personal, ma simt mai bine cand citesc in soapta, decat atunci cand citesc in gand. Conditia e sa fiu singur. Au fost si cazuri in care fiul cel mic (pe-atunci de 13-14 ani - acum are 17) dorea sa mi se alature la citirea de psalmi, el fiind oarecum obisnuit fiindca i se mai cerea sa citeasca in biserica sau la manastire (la Buciumeni). Atunci "ne completam" cumva, citind sa ne auzim, preluand Psaltirea, pana terminam 1- 2 sau 3 catisme. Cu aceasta ocazie pot sa spun ca un parinte traieste in astfel de momente niste stari ce nu pot fi descrise in cuvinte. Nu mandrie, ci multumire pentru ca Dumnezeu ii ingaduie sa se uneasca in rugaciune cu fiul, care nu mai e chiar un copil.
E bine ca vrajmasul sa nu cunoasca gandurile noastre, dar rugaciunile sfintilor parinti, nu sunt secrete, iar daca sunt spuse in smerenie, vrajmasul nu prea mai are putere decat prin ceea ce deja ii... datoram (vicii, slabiciuni). Totusi, oricate "datorii" am avea, exista o singura arma la care vrajmasul sa nu reziste. Iar aceasta, spun in unanimitate Sfintii Parinti, (Sfantul Antonie cel Mare insista ca fiind
unica salvare in lupta cu vrajmasul), este smerenia. Ce NU trebuie sa stie vrajmasul, sunt gandurile personale, cu nuanta de promisiune in fata lui Dumnezeu. Sa nu vorbim de intentiile noastre, de ostenelile noastre, de propunerile noastre fie si cele mai nevinovate. Vrajmasul nu cunoaste decat gandurile rele pe care tot el le sugereaza. Daca insa ii dezvaluim bunele noastre intentii, va avea mare grija sa tulbure totul, in masura in care i se ingaduie.
Cat despre efectul invers al rugaciunilor, e destul de delicat. Una este sa facem o fapta buna prin canon, pravila sau ascultare (pentru asta cineva - preotul, staretul, duhovnicul - se roaga astfel incat noi insine, sa fim aparati), sau una este sa ne facem o obisnuinta fireasca, fara a ne simti cu nimic mai vrednici, fiindca punem un cuvant in plus la rugaciune si pentru cineva la care ne gandim si alta este sa ne avantam in rugaciune pentru altcineva dupa ce ne-am facut cunoscuta intentia sau pur si simplu ne consideram indeajuns de vrednici sa mijlocim pentru ei in fata lui Dumnezeu. O singura data imi amintesc ca, la rugamintea cuiva pe forum, despre care nu stiam chiar nimic, am cerut binecuvantare sa ma rog intr-o zi anume, iar acea zi n-am s-o uit niciodata. E bine sa ne rugam pentru altii, dar daca acei "altii" n-au absolut niciun... stres, nu-L cunosc pe Dumnezeu si nici nu intentioneaza sa-L cunoasca, e mai bine sa stam in banca noastra, daca nu suntem obligati de imprejurari, fiind persoane de care apartinem intr-un fel sau altul (din familie sau sistemul medical unde ne tratam, sau cei de care depinde propria noastra munca, etc)
Faptul ca persoana a avut noaptea extrem de agitata, e semn bun pentru tine, intr-un fel. Dar schimbarea trebuie... relevata. Imi amintesc de niste tigani care au mers la Sihastria-Neamt, si au platit sa se roage pentru ei. Singurul mod de a se ruga pentru ei a fost sa-i puna la Psaltire. Dupa vreo saptamana, tiganii au revenit si le-au cerut sa inceteze sa se mai roage, fiindca nu se pot odihni, au tot felul de necazuri, si toata casa e plina de zgomote peste noapte!... Un om intelept ar intelege starea in care se afla si ar dori sa faca orice sa scape de puterea vrajmasului asupra lui, dar din pacate nu prea se intampla asa, si am constatat ca foarte multi refuza sa mearga la biserica, desi chiar n-ar avea nimic impotriva, dar orice incercare este urmata de intamplari stranii, care-i sperie si mai rau, ca si cum, puterea lui Dumnezeu ar fi mai mica decat a diavolului!...