Uneori trebuie sa invatam sa fim muti, surzi si orbi. Asa, in liniste, ne putem regasi pe noi, insine. Nu conteaza prea mult daca suntem in lume sau in manastire, mai ales in zilele noastre. Important este sa mentinem legatura cu Dumnezeu, o legatura stransa. Nici zidurile, nici haina monahala nu ne mantuiesc, ci doar mila lui Dumnezeu unita cu dorinta noastra de a face voia sa fie in manastire, fie in mijlocul multimii.

Daca suntem in lume si evitam locurile de pierzanie si citim si ne rugam ca la manastire fara a face valva din asta, nu e bine oare? Daca mergem la manastire si consideram ca am facut cine stie ce sacrificiu, oare nu ne e spre paguba? Daca ajunsi acolo incepem sa judecam pacatele altora cum mai e? Caci si acolo sunt tot oameni cu ispite. Iar, daca megem la manastire si ne asumam conditia de monahi, fireste ca acest lucru e spre slava lui Dumnezeu si spre folosul nostru.