Partea a-II-a

,,O parte a tarmului nostru avea niste maluri foarte abrupte care erau aproape perpendiculare in mare.Daca stateai sprijinit in bat si te aplecai peste mal vedeai cum peretele,in unele locuri,era curbat sub tine spre interior.Presupun ca aceste maluri aveau o inaltime de aproximativ saptezeci de metri dar pentru ca erau abrupte si periculoase erau puse terasamente si garduri incat numai oile le puteau folosi.Pe tarmurile acelea iarba era foarte verde.Oile erau foarte entuziasmate de iarba de pe cealalta parte si de multe ori iarba din locurile cele mai greu accesibile si cele mai primejdioase pare a fi cea mai buna.Oile noastre obisnuiau cateodata sa mearga pe aceste maluri.Cateodata coborau dar nu se mai puteau intoarce.Imi amintesc ca un pescar care-l cunosteam m-a sunat si mi-a spus ca a vazut una dintre oile mele coborate pe terasament.La vestea acestea eu si fratele meu a trebuit sa trecem dealurile pana am ajuns la malul acesta unde am gasit oaia pascand in iarba aceea mare si verde.Iarba era bine ciugulita pentru ca oaia statuse acolo mult timp.A reusit sa sara jos pe mal dar n-am mai reusit sa vina cativa metri inapoi.Cu toate ca am reusit sa o scoatem de acolo doua zile mai tarziu a murit.Dupa ce am taiat-o am gasit ca toata iarba pe care o mancase se intarise si se facuse ca un bulgare.In loc sa o hranesca in cele din urma i-a luat viata pentru ca nu a avut nici un lichid.A fost total deshidratata incat n-am mai putut digera mancarea asimilata.

Jumatate din timpul meu ca si pastor l-am trait ingrijindu-ma de acele oi care se rataceau.Stiam ca unele oi se rataceau mult mai usor ca altele si cu timpul le cunosti pe toate iar in cele din urma invatasem si locurile unde sa le caut cand se rataceau.O oaie se poate foarte usor culca intr-o anumita pozitie din care pur si simplu nu-si mai poate controla picioarele fara a fi in cele din urma ajutata de pastor.Este asa numita ,,oaie incurcata”si sunt doua lucruri care o fac pe o oaie sa se incurce.Unul este acesta:isi alege locul cel mai bun si mai confortabil pentru a se culca.Oaia care-si dorea un loc usor accesibil era intotdeauna in pericol pentru ca se culca si cateodata isi incurca picioarele in asa fel incat isi pierdea echilibrul si nu-si mai putea aduce picioarele inapoi pe pamant.Incepea sa scurme pamantul pana rupea toata iarba si tot nu se putea ridica.Cu cat statea culcata mai mult cu atat crestea mai multe pericolul.Incepea sa se umfle,voma,se ranea la picioarele de care avea atata nevoie.Mai era ceva ce facea o oaie sa se incurce si aceea era lana de pe ea care cateodata era prea grea.Biata oaie se culca iar lana in care se agatau tot felul de lemne si de scaieti devenea atat de grea incat oaia raminea imobilizata la pamant.Cu o luna inaintea tunderii oilor puneam intotdeauna la mine o pereche de foarfece pentru tuns oile.Cand aveam o oaie care zi de zi raminea intoarsa pe spate, nemaiputandu-se ridica din nou, nu era nimic altceva de facut decat sa o tunzi.Lana era atat de deasa incat cu greu o tundeai.Dar trebuia sa o tunzi pentru ca altfel oaia murea.Dupa aceea oaia se simtea stanjenita pentru ca era tunsa prea scurt,era in pericol sa o arda soarele dar mai bine arsa de soare decat moarta.

Intr-o iarna,cam prin noiembrie,am intarziat in a aduce oile mai tinere jos la staul,asa ca erau inca sus pe munte.Iarna aceea incepuse ceva mai devreme ca de obicei, o furtuna de zapada insotita de viscol si de aceea am fost obligati sa urcam pe munte pentru a aduce oile jos.Aveam de urcat impotriva viscolului,era greu sa vezi in ce directie mergeai datorita zapezii care iti intra in ochi.Apoi era greu sa respiri pentru ca iti intra zapada in gura iar hainele se umpleau cu zapada, care apoi ingheta pe tine.Mergeam pe o carare de munte pe care o cunosteam pe dinafara si totusi trebuia sa ma uit la fiecare centimetru si sa lupt pentru fiecare pas pe care-l faceam.O faceam dintr-un singur motiv:eram ingrijorat pentru oile mele.In spatele meu venea fratele meu,mare si voinic.Eu eram poreclit ,,mititelul” iar el ,,uriasul”.Dupa o vreme,cand vroiam sa-i zic ca nu mai pot am simtit cum fratele meu ma bate pe umar si apoi imi zice: ,,Merg eu in fata acum”. El a trecut in fata iar eu am mers in spatele lui si totul s-a schimbat,nu am mai simtit ninsoarea.Era fratele meu cel mare in fata mea si tot ce trebuia sa fac era sa merg doar dupa el.Ma uitam la picioarele lui si calcam pe urmele lasate de el si am mai descoperit ceva.Cu cat mergeam mai aproape de el cu atat imi era mai usor; in momentul in care ramaneam in urma, chiar si doi pasi, incepeam din nou sa lupt pentru mine insumi,daca nu ma grabeam sa-l ajung din nou.

Pe vremuri scaldam oile cu doi dintre fratii mei.De obicei turistii care vizitau zona aceea cand vedeau oile in bazin opreau masinile si veneau sa vada.Unul dintre turisti,cand l-a vazut pe fratele meu mai mare luand bietele oite si aruncandu-le in apa a zis: ,,Vai de mine,nu crezi ca esti prea brutal cu oitele acelea?”In aparenta cand ii vedeai pe acesti flacai luand cu mainile lor mari cate o oita ti-se parea ca totul se face fara mila dar in realitate el prindea oaia exact cum trebuia prinsa ca sa n-o faci sa sufere.Mainile acelea mari si dure in aparenta erau niste maini blande iar ceea ce parea a fi facut fara finite era un tratament facut cu toata atentia.Bineinteles ca pentru oaie era neplacut sa fie muiata in aceea apa cu substante si tot la fel nu le placea cand le dadeam injectii pentru a le proteja de boli.Dar fie ca-i placea fie ca nu trebuia sa suporte tratamentul.Pastorul trebuia sa o faca iar oile trebuiau sa o accepte pentru ca era spre binele lor.

L-am ascultat demult pe un pastor din Highland predicand,era un pastor simplu si nu un teolog,predica simplu si din suflet.El zicea: ,,La ce ma gandesc cand vorbesc despre bunatate si indurare?Ma gandesc la acei pastori care trec pe drum cu toiegele in mana si isi duc oile acasa.Oile vin in urma lor.In spatele oilor sunt doi caini,pe unul il cheama Indurare si pe celalalt Bunatate.Apoi le zicea cainilor: ,,Aveti grija de ele si pentru ca oile sunt ce sunt si incep sa iasa de pe drum.Ce crezi ca se intimpla?Bunatatea fuge si aduna oile inapoi in turma si pe cararea lui Dumnezeu. Ceva mai tarziu,pe drum in jos,alte oi vor face la fel si vei vedea pe Indurare fugind dupa ele si aducandu-le din nou la turma.Zicea el:,,Sunt doi caini minunati,Bunatate si Indurare."(Douglas MacMillan)