“Garda Conștiinței Naționale a fost o organizație de luptă, de dărâmare a adversarului.De multe ori vorbeam cu Pancu în serile lui 1919, căci necontenit eram împreună și aproape regulat la masa sa. Și-i spuneam:– Nu-i de-ajuns să învingem comunismul. Trebuie să și luptăm pentru dreptatea muncitorilor. Au dreptul la pâine și dreptul la onoare. Trebuie să luptăm în contra partidelor oligarhice, creând organizații muncitorești naționale care să-și poată câștiga dreptatea în cadrul statului, nu în contra statului.Nu admitem nimănui ca să caute și să ridice pe pământul românesc alt steag decât acela al istoriei noastre naționale. Oricâtă dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca să se ridice peste și împotriva hotarelor țării. Nu va admite nimeni ca pentru pâinea ta să pustiești și să dai pe mâna unei nații străine de bancheri și cămătari, tot ce a agonisit truda de două ori milenară a unui neam de muncitori și de viteji. Dreptatea ta, în cadrul dreptății neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta să sfarmi în bucăți dreptatea istorică a nației căreia aparții.Dar nici nu vom admite ca la adăpostul formulelor tricolore, sa se instaleze o clasă oligarhică și tiranică, pe spatele muncitorilor de toate categoriile și să-i jupoaie literalmente de piele, fluturând prin văzduh necontenit: Patrie – pe care n-o iubesc – Dumnezeu – în care nu cred, – Biserică – în care nu intră niciodată, – și Armată – pe care o trimit la război cu brațele goale.Acestea sunt realități, care nu pot fi embleme pentru escrocherie politică în mâna unor scamatori imorali.Am început apoi organizarea muncitorilor în sindicate naționale și chiar a unui partid politic: "Socialismul național-creștin" (1. Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler și de Național-Socialismul german.).”
(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)
|