Este foarte trendy să arăți compasiune doar pentru cei săraci. Până acolo încât termenul de "social" a ajuns sinonim cu "despre săraci". Dar, să nu uităm, că și bogații au bolile și problemele lor. Arătând o preocupare specială pentru săraci, Biserica nu trebuie să îi excludă pe cei bogați, al căror rol social este imens. Eu nu cred că sărăcia este virtute, nici nu cred că bogăția este păcat. Fiecare stare are chemare și slujire specifică, fiecare stare este expusă la riscuri și ispite specifice ei. Săracul este expus la lene, bogatul la zgârcenie. Și bogatul, și săracul au loc alături de inima lui Isus. Este loc pentru toți, și pentru femeia cea bogată, și pentru săracul Lazăr.
În nici un caz nu cred că întoarcerea la impozitul progresiv este o soluție. Așa cum a spus un cunoscut om politic, este o iluzie să crezi că îi vei îmbogăți pe săraci luând de la bogați. Iar un alt conducător spunea că pe săraci îi vom avea tot timpul cu noi. Ceva trebuie să se petreacă cu impozitele, într-adevăr. Numai că acest "ceva" ar trebui să fie drastica lor scădere globală. Povara fiscală în statele europene a ajuns uriașă și nejustificată. Pentru orice cheltuială publică a cărei valoare este 1 euro se impun cel puțin 3 euro, restul se pierd prin aparatul administrativ-birocratic hipertrofiat.
Last edited by Mihnea Dragomir; 22.08.2010 at 07:49:19.
|