Este adevarat ca spaga a devenit o practica, dar tot pacat ramane, devreme ce il spovedesti si il repeti.

Pornesc de la afirmatia ta, Dorina, doar pentru ca imi prilejuiesti sa spun ca este vina noastra ca spaga s-a generalizat. Cand vrea cineva sa rezolve ceva, automat astazi se gandeste la spaga, desi nu stie daca nu ar rezolva si fara. Cred ca dorinta de a da spaga este o ispita si nimic altceva.

Sa va spun o intamplare din viata mea: Eram proaspeti absolventi de facultate si proaspeti parinti, care aveau o camera. Ne-am hotarat sa ne cumparam apartament. Dupa asteptari indelungi am primit aprobare pentru 2 camere in celalat capat al orasului, desi noi am cerut 3 camere in alt cartier. Prin cunostinte am ajuns la cel care ne putea facilita obtinerea unui apartament proprietata personala cu 3 camere in loc de 2. Raspunsul a fost, ca sa dam si noi o masa la restaurant care ne va costa 1200 lei si atunci am avea prilejul sa dam pe sub masa, la propriu, plicul. Gandul ca as putea da pentru o masa la restaurant 1200 lei, adica tot salariul meu pe o luna, m-a ingrozit.
Dar Dumnezeu nu ne-a lasat. Sotul meu s-a dus sa mai intrebe inca odata, daca nu se poate face o schimbare si a intalnit cu aceasta ocazie o doamna, care lucra in acea parte de oras, unde ne fusese aprobat apartamentul; si isi dorea doar 2 camere confort 2, caci nu avea bani. Iar ei i se repartizase un apartament de 3 camere, confort 1, in zona pe care o preferam noi. Schimbul s-a facut pe loc, spre fericirea tuturor.
A fost doar un exemplu...

Pentru mine spaga este ca un bir greu pe capul celor, care trebuie sa-l dea. Cel, care primeste spaga, ar trebui sa se gandeasca ce pacate isi aduna; iar cel care da, la pacatul perpetuarii spagii. Pacatul repetat se transforma in patima.
Daca ceea ce imi doresc necesita spaga, ar trebui sa ma gandesc mai bine la ceea ce imi doresc: poate nici nu mi se cuvine.