Uneori, si eu m-am saturat si de cuvinte, oricat ar fi ele de marete, m-am saturat de aceasta lume care ne sufoca, de aceasta apa neagra care ne inconjoara si in care par sa se scufunde fara leac chipurile indragite pentru o clipa. M-am saturat de masti si de schinomoseli si de descopunerea care ne brazdeaza fetele lase sau agitate. Astept chipuri adevarate care sa straluceasca, tacute, de o lumina care nu este din aceasta lume. Atunci voi sti ca ni se deschid bratele parintesti si ca moartea nu are ultimul cuvant.
|