[Catisma]

Până nu uit, as vrea să spun că de când am întâlnit-o pe respectiva, m-am mutat de câteva ori. Problema „călătoreste” cu mine; nu tine de loc, nu se mai pune problema că am „obiecte ascunse” pe lângă casă/apartament. Indiferent unde sunt, în tară sau chiar si în afara tării, am aceleasi necazuri. Pot să fiu aici sau la Polul Nord; nu contează.

În al doilea rând, as vrea să subliniez (încă o dată) aici un lucru, în caz că mai citesc si altii si-si mai pun întrebări pe tema asta: problema vrăjitoriei, a spiritismului sau a paranormalului în general nu este o glumă. Această fată inconstientă avea problemele pe care le am eu acum, datorită faptului că se ocupa „până-n gât”, ca să spun asa, cu paranormalul. Am mai spus asta, era încă la putin timp după 89 si multi români nu eram „dusi la biserică” (nu sunt nici acum). Este foarte grav!

Eu sunt în acest necaz tot din cauza asta. Am făcut spiritism în adolescentă. Din prostie, din nestiintă, din tinerete, nu contează. Am făcut. Este foarte grav. Pentru că (iarăsi un comentariu pe care l-am primit de la un părinte-staret, dar care e de bun-simt, toată lumea cred că-l stie) atunci când faci spiritism, deschizi niste porti nebănuite, către niste duhuri de un fel de care nu ai habar; niste porti pe care-ti va fi foarte greu să le închizi la loc. Practic, te expui la niste lucruri extrem de grave.

Nu minimalizati importanta acestor greseli. Eu la ora când am întâlnit-o, mă potolisem cu lecturile ozenistice (mă pasionase domeniul ăsta) si interesul meu scăzuse foarte mult în paranormal sau altceva. De fapt, la modul în care era pasionată această fată, nu fusesem niciodată de domeniul ăsta. Întotdeauna mi-am păstrat o mică filosofie a mea: „mortii cu mortii, viii cu viii”; asta-mi plăcea să spun întotdeauna. Am rămas un pic surprinsă să văd că era atât de „prinsă” în mrejele astea, la modul cel mai serios.

Problema mea a fost că după ce că aveam precedentul cu spiritismul, nici habar nu aveam de biserică. Eu n-am stiut ce-i aia să mergi la spovedit si împărtăsit, până-n 2006. Am mai spus-o si o repet: am fost ca o casă cu usile deschise, pentru aceste probleme. Vulnerabilitate totală. Tintă vie. Aviz amatorilor.

Primele fraze cu care începe fiecare cărticică de rugăciuni sau povătuiri în caz de farmece spun asa: „crestinul care merge regulat la biserică, care tine post, care se spovedeste/împărtăseste, care face milostenie si în general duce o viată crestinească nu este atins de vrăji sau farmece”. Pe mine nu m-a găsit asa întâlnirea cu această ocultă supărăcioasă. Dimpotrivă, făcusem si eu niste năzbâtii, la viata mea! Nemaivorbind că nu aveam „nici o treabă” cu biserica.