[Ana-Maria N]

…Ce voi rasplati bunatatii Tale, Cela ce ma iubesti? Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie? Si daca as muri de o mie de ori, nu am facut nimic, intrucat Tu esti Domnul meu, iar eu sunt pamant si cenusa, pacatos si rob netrebnic al Tau, si sunt vrednic de toata moartea-nu numai de cea vremelnica, ci si de cea vesnica. Ce voi rasplati Tie, Domnului meu, Care ma iubesti, Aparatorului meu, Slobozitorului meu, Rascumparatorului meu? Ce voi rasplati Tie, Care pentru mine nu Te-ai crutat, ci Te-ai dat spre necinstire, hulire, batjocora, ocara, scuipare, osandire, bataie, chinuire, rastignire si moarte ca sa ma faci fericit pe mine, ticalosul si lepadatul? Ce-Ti voi rasplati eu, care nu am nimic al meu afara de stricaciune, de neputinta si de pacate? Sufletul si trupul meu si alcatuirea mea de la Tine sunt, ale Tale, iar de mine-vai mie!-stricate si vatamate. Sfatul celui viclean si voia mea m-au stricat.
Prinosul inimii recunoscatoare aduc Tie-singurul lucru pe care il vrei de la mine. Nici aceasta nu pot s-o fac insa fara Tine, caci fara ajutorul Tau nu Te pot cunoaste, iar cunoscandu-Te nu Te pot iubi fara ajutorul Tau!
O, cat sunt de sarac, cat sunt de sarman, cat sunt de neputincios, cat sunt de stricat si ticalos!
O, cum m-a ranit vrasmasul si m-a zdrobit! Tu insa, Izbavitorul meu, miluieste-ma pe mine, cel pe care Tu il iubesti si pentru care pe Tine Insuti Te-ai dat; miluieste-ma pe mine si lumineaza-ma, ca sa Te cunosc pe Tine, Cel in care sta viata mea, si aprinde iubirea Ta in inima mea, si pasii mei indrepteaza-i ca sa urmez Tie, Izbavitorul meu si singura mea calauza spre cer si spre viata vesnica.
Trage-ma dupa Tine, Dragoste arzatoare!...