Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Nu poti sa ceri unui surd sa auda , unui orb sa vada , unui bolnav de cancer in faza terminala sa se bucure . . .
|
Ba da! La asta suntem chemati: la a muri noi pentru a invia prin El, la a lasa voia noastra, dorintele noastre, a ne goli de noi pentru a face loc Lui, voii Sale, lucrarii Sale ce o poate infaptuii in/prin noi daca-i permitem.
Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.
Daca ne lasam in voia Lui, care tata de va cere copilul lui peste ii va da scorpie?