Multă nevoie de tămăduire avem noi oamenii, Dumitre. Bolile noastre sunt nenumărate
întrucât despărțirea noastră de Dumnezeu e mai distructivă decât lipsa hranei și a apei și totodată e germinativă foarte.
Multe stihii sunt în om. Iar dacă l-am asemăna cu un copac viguros, tot ce nu mai e verde în el, orice mlădiță, orice mugure, orice frunză: toate acestea nu pier, ci germinează într-un chip hidos. Proliferarea răului se face prin înlocuirea binelui.
Orice gest rău, orice alegere păcătoasă, ar fi putut să fie un gest bun și o alegere virtuoasă. Omul alege în fiece clipă să devină sănătos sau bolnav. A treia ipostază nu există, oricât ne-am strădui noi, bolnavi de împietrire, să arătăm că este.
Omul aflat în cămara credinței le trăiește pe toate așa cum a lăsat și cum a poruncit Dumnezeu să le trăiască.
Afară, însă, în întunericul dimprejurul credinței unde a ales să se așeze, omul se supune, oricât de tare ar fi, unor constrângeri implacabile.
Homosexualitatea este o constrângere din spațiul ambiental al morții, una dintre multele altele cărora oamenii nu le pot face față.
Pentru a obține eliberarea din mormântul constrângerii, omul are o singură șansă: Dumnezeirea.
Boala este constrângere. Iar omul, atunci când boala a rodit în suflet, nu mai poate face nimic decât să se supună. Eliberarea nu stă în puterile personale ale nimănui. Nu suntem eroi de filme proaste. Să ne dezvrăjim de iluzia mortală că putem face un singur gest liber și sănătos, un gest bun, fără Domnul.
Aceasta e lecția de căpătâi, care separă Cerul Vieții de hăurile morții.
Da, homosexualitatea este o boală, un vestibul al morții veșnice.
Last edited by cezar_ioan; 05.05.2013 at 15:12:52.
|