[sophia]

@DragosP - am citit din link-ul tau si am inteles ca de fapt notiunea asta este un amestec din tot ceea ce spunem noi toti aici: smerenie, indepartarea de cele lumesti, a avea numai ce da Dumnezeu (totul de la Dumnezeu) etc.
Acolo explica foarte bine.

Dar in limba romana exista multe sinonime si deci totul se poate interpreta in multe feluri.

@Yasmina - exista doua feluri de prosti si eu una am vazut in notiunea asta de "saraci cu duhul" pana acum altceva. Chiar si unii preoti mai interpreteaza asa.
E vorba de acei prosti care sunt nascuti asa, care sunt ca niste copii. Nevinovati in prostia lor. In unele locuri chiar Iisus spune ceva in sensul sa luam aminte la copii, sa fim ca ei, sau ceva cu imparatia va fi a copiilor. "Lasati-i sa vina dupa mine ca...(nu mai stiu ce mai spunea cu imparatia)".
Mai exista insa si prostia dobandita sa-i spun asa, adica exact ce spui tu, un om care nu se cultiva si nu se dezvolta mai departe.

Ai pus o intrebare si am sa-ti raspund la ea:

Cum sa fii prost daca renunti la propriul eu in favoarea altui om?

In credinta asta se numeste iubire de aproape, smerenie.
Si asta nu este rau, dar numai daca se termina "lucrarea" aici.
Deobicei insa dupa ce faci binele, ti se raspunde cu rau, altii profita eventual de ceea ce ai facut tu si tu ramai prost, adica ai pierdut.
In lume asa se intampla de multe ori. Si este dureros.
De aceea se spune (preotul nostru asa ne-a spus) ca dreptatea lumeasca este altfel decat cea a lui Dumnezeu.

Revin la topic.
Iata ce scriu dictionarele despre notiunea de "duh" si exepresii cu ea:

DUH, duhuri, s. n. 1. (În superstiții) Ființă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ◊ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfățișată trinitatea divină în creștinism.  Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet, spirit (al unei ființe).  (Înv.) Respirație, suflare, răsuflare. ◊ Loc. adv. Într-un duh = foarte repede. ◊ Expr. A-și da duhul = a muri.  (Înv.) Duhoare. 3. Capacitate intelectuală, minte, inteligență; umor, spirit. ◊ Loc. adj. De duh = spiritual, inteligent. Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ◊ Expr. Sărac cu duhul = prost, naiv, simplu.  Fig. Idee, aspirație. 4. (Înv.) Caracter, fire, natură, temperament. ◊ Loc. adv. Cu duhul blândeții = blând, binevoitor.  Notă caracteristică, specific.  Sens adevărat al unui text, esență; intenție. – Din sl.duhŭ.

Am bolduit explicarea expresiei din topic. De aia multa lume traduce aceasta notiune in acest fel. Limba romana este bogata.
Si de aceea cred eu ca totusi ar fi trebuit tradus altfel din original. pacat ca nu stim noi limba respectiva.

In alte limbi pentru expresia respectiva nu exista notiunea de "prost".
Ex. Geist (in germana) si spirit in engleza.

Si am gasit undeva ca exista mai multe traduceri in diversele Biblii, din care unele chiar sunt foarte bune (traducerile): "fericiti cei ce sunt saraci in fata lui Dumnezeu", sau "care asteapta numai de la Dumnezeu".

Iata "originalul" in limba greaca (dar de fapt nu in aramaica a fost scrisa prima Biblie ?)

„Μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι, ὅτι αὐτῶν ἐστιν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν.“

Aici scrie cuvantul "πνεύματι", adica acel pneuma. Care inseamna totusi altceva: suflare de viata, de la Dumnezeu.
Deci notiunea de "duh" in original nu se referea la prost sau sau smerit, ci mai degraba slab in fata lui Dumnezeu (fara suflare de viata, fara putere si rezistenta in fata Lui).