[Iorest]

În prealabil postat de Seraphim7

Folositoare descrierea nevoinței starețului, spusă de tine Iorest.

Sunt mai multe astfel de relatări în carte, Sfântul efectiv se bătea la nivel fizic cu demonii și mă gândeam că noi ca oameni fără să mă refer neapărat la oamenii de pe forum la primele impasuri ne supărăm, ne răzbunăm, ne înfuriem, unii cad în depresie că nu le mai răspunde o fată la conversație, alții se apucă de băut că-i lasă soția șamd.

Acela lua bătaie fizic, deci se împotrivea până la sânge păcatului după spusele apostolului Pavel, noi conlucrăm cu păcatul pt că-i dăm resurse interioare, chiar și resursă mentală să prolifereze.

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, cap. 12

4.În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.

În prealabil postat de Seraphim7

O sa incep cu primul, cronologic,în care apare Arhiereul,s-au întâmplat acum vreo 5,6 ani.Eram într-o stare foarte deplorabilă,atunci renunțasem la facultate,nu știu câta oară,nu munceam nicăieri,refuzam sa vorbesc cu majoritatea oamenilor, stăteam doar in casa izolat,nu puteam dormi nopțile decât spre ora 5 dimineață abia reușeam să adorm, singurele escapade le făceam sub imboldul alcoolului,și după regretăm asta, fiindcă amăgeam și fete ,după care nu mai vorbeam cu ele și așa îmi sabotăm singur șansa de a menține orice relație cu cineva,biserica nu o frecventam,nici cu cu foștii duhovnici nu mai țineam legătură...La un moment dat într-o dimineață,dupa o noapte nedormită pur și simplu am cedat și am izbucnit în plâns,și pur și simplu m-am apucat să îl cert pe Dumnezeu pentru situația în care eram.
Aveam așa o furie necontrolata mușcăm din pernă și paradoxal îl simțeam oarecum pe Dumnezeu,dar eram foarte furios pe El și îi vorbeam dar cu ură.

Mă impresionează curajul tău de a povesti, foarte mulți tineri poate 80% trec prin ispite grele, cu căsătoria, cu diferite adicții, cu calea pe care să o ia în viață, dar mulți nu povestesc de frică să nu-și schimbe alții impresia despre ei, duhovnicia de fapt e o luptă în care poți rămâne cu cicatici, în care ești afundat în mlaștina disperării de diavol, dar important e să căutăm să ne ridicăm cu bărbăție de fiecare dată.

Mai mare e lupta celui care intră în arena gladiatorilor și e lovit decât a celui care chibițează de pe margine într-un confort căldicel.

În prealabil postat de Seraphim7

Imediat cad într-un somn adânc și mă aflu într-o curte,avea un corespondent real locul aproape de zona unde locuiam,iar la balconul unei case IL văd pe Arhiereu,nu pot soune că ar fi semant cu cineva cunoscut,dar avea barbă albă și engolpion.Eu dau să mă duc spre el,iar El îmi spune"încă nu,nu acum"sau similar cu aceste afirmații.Eu m-am simțit trist,dar și oarecum aveam și o bucurie, speranță că L-am văzut și mi-a vorbit.

De unde știi că nu a fost și o chemare la preoție ?
Poate tu ai fi avut un Har să le vorbești oamenilor (dacă ai puterea să impresionezi fete) , dar diavolul te-a invidiat pentru dragostea ta curată de Dumnezeu și te-a aruncat pe alte căi, păcate trupești, magie, ezoterism etc ca să intri în deznădejde și să răstorni talantul preoției în sens invers.
Poate sufletul tău a iubit curat jertfa preoției.

Sunt mii și zeci de mii de tineri teologi care au studiat ori la seminar, ori la Facultatea de Teologie în ultimii 32 de ani scurși de la revoluție, puțini dintre ei au rămas în picioare tari în credință, pe mulți îi vrăjmășește diavolul până-i răstoarnă din slujire, sau îi înfricoșează, sau îi duce la disperare, sunt fete care au fost foarte cucernice în anii de studiu la secția didactică, de profesoare de religie sau artă sacră, dar ulterior au căzut în desfrânare, sau au făcut avort, trebuia în toți anii vieții să pășească cu grijă pt că ispitele sunt mari.

Trebuie mai mult și mai mult mers la rugăciune, pe măsură ce se întețește ispita, rugăciune totală ca o candelă vie ce se mistuie pe interior.