În prealabil postat de Seraphim7
Te naÈti, Èi se da un nume, o identitate, o familie (nu toÈi au Èansa asta). CreÈti, primeÈti o anumită hrană, o educaÈie, evoluând într-un mediu specific Èi însuÈindu-ti un set de norme, principii, obiceiuri, preluate din jurul tău sau inoculate de către ceilalÈi. Este evident unde vreau sa ajung. Ajungi la un momentdat să te întrebi cine eÈti, desigur nu toÈi îÈi vor pune întrebarea asta la aceeiasi vârsta, poate unii nici nu îÈi vor pune niciodată întrebarea asta, poate unii doar pe patul de moarte, sau probabil alÈii chiar din leagăn.
Hai sa vedem totuÈi cum se manifestă această curiozitate. Păi putem foarte bine analiza comportamentul oricărui om,in raport cu al nostru. Un om gol pe dinăuntru va fi mereu umplut de ceilalÈi, de mediul înconjurător, va fi ca un burete care absoarbe orice este în jurul sau doar pentru a nu mai fi gol.
Hai totuÈi sa o luam de la început. În primul rând nu am ales sa ne naÈtem(ipoteza reinarcarnarii presupune altceva, dar nu e cazul sa dezvoltam aici) , sau sa fim creaÈi(suntem oricum parte integrantă, a creaÈiei primordiare).Însă ideea de baza este ca suntem oarecum îndopat cu informaÈii, identităÈi, comportamente, seturi de norme încă de mici, iar acest bagaj colectiv, desigur diferit în fiecare areal ne defineÈte Èi urmăreÈte, parÈial sau total toată viaÈa. Èi culmea, nimic din acestea nu ne aparÈine sau nu este al nostru, parte din noi. Suntem efectiv niÈte gazde pentru aceste chestii parazitare ce se perpetuează prin intermediul nostru.
Bun, fără alte artificii inutile, este clar că majoritatea trăim după cum am fost învăÈaÈi, manipulati, educaÈi. Copiem mereu modele observate, în acest spirit competitiv de a avea, a, deÈine, a controla etc.
Èi ar fi cazul sa întram Èi în subiect. CunoaÈterea de sine. Cam ce ar însemna Èi la ce ajută? În creÈtinism mai degrabă suntem invatati sa-L cunoaÈtem pe Dumnezeu, să ne predam lui, să-l urmăm, sa i ne rugam etc. Practic sinele nu prea ne aparÈine nouă ci lui. AÈa că are rost să ne mai cunoaÈtem pe noi înÈine?
Reiau tema. Dacă tu ca om te afli undeva, oriunde, influenÈezi tu mediul sau el pe tine?
Dacă oamenii îÈi vor spune ca eÈti frumos /urât /, bun/rău, deÈtept /prost etc. Vei fi definit de ce spun ceilalÈi despre tine sau vei Ètii exact cum eÈti Èi nu te va afecta ce spun ei?
Uite, un aspect care poate fi evitat dacă te cunoÈti pe tine. Nu mai eÈti nevoit sa crezi ce spun alÈii, dacă tu Ètii deja cum eÈti. Nu mai cazi în această capcană, de a fi captiv opiniilor din jur asupra ta.
TotuÈi cunoaÈterea de sine nu este uÈoară, fiindcă de multe ori duce la rupturi, certuri, rebeliunii etc. Când realizezi că nimic din ce eÈti Èi ce ai nu te reprezintă ajungi să te îndepărtezi de tot ce erai Èi aveai, aici vorbim de familie, prieteni, obiceiuri etc.
IarăÈi cunoaÈterea de sine implică de cele mai multe ori izolare, singurate, autoexcludere Èi alte forme de înstrăinare voluntară sau nu. Este un proces complex, ce durează toată viaÈa Èi împlicit spiritual vorbind.Insa de la un anumit punct toate acestea ne pregătesc pentru descoperirea misiunii personale Èi direcÈionarea voinÈei în scopurile alese.
Cand Ètii cine eÈti Èi ce vrei riscurile unui eÈec sunt diminuate. Când te laÈi purtat asa de valuri, Èi mergi din refugiu în refugiu, sau cumva împins de alÈii sau obligat de împrejurări nu faci decât sa fugi dintr-un loc în altul Èi amâni inevitabilul adică înfruntarea cu adevărul, cu tine Èi cu ceilalÈi.
De asta majoritatea purtam atâtea măÈti, feÈe, jucând mereu roluri Èi fugind sau evitând sa fim noi înÈine cu alÈii sau chiar Èi cu noi înÈine.
Pe mulÈi liniÈtea este înspăimântătoare, inconfortabila, grea, apăsătoare. Atunci eÈti doar tu cu tine.
Cand tu cu tine vei fi UNUL, atunci poÈi fi parte din ÎNTREG.
Spor la cunoaÈterea de sine:)
|