Citat:
În prealabil postat de georgeval
Asa este Costel. Smerenie ne devine si mai straina atunci cand din autosuficienta-mandrie nu-l acceptam pe cel de langa noi ca fiind o persoana complementara.
|
Subscriu asertiunilor dvs pe care le consider pertinente.
In acest sensc consider ca trebuie sa avem in vedere faptul ca noi nu "judecam" persoana ci actiunile ei. Omul nu este fara de pacat... face si bune si rele. Orice pacatos se poate pocai si poate fi hristificat pe nivelul indumnezeirii... precum si un sfant, "daca nu ia aminte sa nu cada... mai ales daca i se pare ca sta".
In acest sens va rog sa priviti disputele atat cele dintre Sfantul Petru si Sfantul Pavel cat si cele ale Sfintelor Sinoade Ecumenice ca nu au avut ca scop judecarea persoanelor, ci a indeilor gresite, a conceptiilor gresite... scopul fiind ca cei ce au nevoie de tamaduire sa fie tamaduiti de Hristos Iisus in Sfanta Biserica... iar cei ce staruie in boala si nu doresc tamaduirea sunt liberi sa vietuiasca conform ideilor si conceptiilor eronate pe care le sustin.
Sfintii Petru si Pavel sunt in amintirea noastra imbratisati intru Adevar, in ciuda disputelor lor teologice... insa dragostea de Adevar intru Hristos Iisus si dragostea de oameni si de Sfanta Biserica i-a unit in harul lui Dumnezeu. Sfantul Pentru nu s-a rusinat ca a gresit... nici cand s-a lepadat de Hristos, nici cand a avut comportament fariseu si a fost mustrat aspru de Sfantul Pavel... care in smerenia Sa se considera "ultimul dintre Apostoli" iar in "nebunia sa" "primul dintre ei in osteneli si in har"
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul.
P.S. Va rog cu aceasta ocazie sa va aduceti aminte si de mine in rugaciune voastre, ca Domnul sa ma mantuiasca. Multumesc.