In conditiile actuale, cand asistam la primul mare pogrom al mileniului III, pledez pentru folosirea sintagmei "parintii arabi" in loc de "parintii siriaci".
Fiindca lumea a ajuns sa considere, injust, ca "arab" si "musulman" sunt denumiri intersansabile, uitand ca Siria, dar si alte tari arabe (Libanul, Irakul, etc) sunt nu numai leaganul crestinismului, dar si leaganul omenirii in general. Doar 10 % dintre musulmani sunt arabi. Si, pana in vremurile foarte recente, doar jumatate dintre arabi erau musulmani. Comunitatea arabilor crestini a jucat timp de secole, pana prin anii 70-80, un rol de prim plan in istoria acestei regiuni pline de istorie. Lupta arabilor pentru emancipare a fost condusa de crestini. Un crestin arab a infiintat Organizatia de Eliberare a Palestinei si a fost, multi ani, primul ei conducator, inainte de Yasser Arafat. Contributia crestinilor este nu doar evidenta, ci covarsitoare mai ales in Liban. Ceea ce numim "bucatarie araba", adica, in esenta, bucataria libaneza cu tot rafinamentul ei, este bucatarie crestina.
Inima mea sangereaza cand vad cum arabi musulmani din Siria si din Irak, acesti filisteni si hittiti ai vremii noastre, distrug cu tavalugul lor leaganul crestinismului si ma rog Domnului sa nu paraseasca poporul Sau atat de incercat in ultimii ani, dar mai ales in ultimul. Fie ca acel pamant sfant sa isi gaseasca pacea.
O, vino, vino din Liban, mireasa !
|