[Petru7]

În prealabil postat de Demetrius

Aura este stalucirea curateniei sufletesti, iar culoarea petelor de pe ea sunt reflectarea pacatelor savarsite si gravitatea lor; cam ceea ce ai spus si tu. Sunt unii oameni virtuosi(foarte putini) care au capacitatea sa vada aura oamenilor si sa le spuna ce au facut si ce vor face.

Nu sufletul tău sau aura ta va mărturisi despre tine și despre Credința ta ci hăinuța ortodoxă și îngerașul tău. Nu are nevoie Dumnezeu de mărturii ale oamenilor ca să știe starea ta sufletească de curățenie. Dacă haina îți este murdară atunci e clar că sufletul tău care poartă acea haină este un suflet nepăsător, neglijent, păcătos. Ea se murdărește de afară însă și dinlăuntru, din cele ce ies din inima omului ce o poartă. Nu pe aură apar și se văd petele și murdăriile ci pe hăinuță. În suflet, toate păcatele stau ascunse și omul merge și prezintă cu maxim ipocrism așa o aură luminoasă și curată, lucrată, încât ai zice că n-a făcut niciun păcat, n-a mâncat usturoi și gura nu-i miroase. Nu poate omul să spună adevărul sau să fie cinstit nici cu el însuși și de aceea îl îmbracă Domnul în hăinuță ortodoxă curată, în Har, în Cuvânt ca să nu se chinuie omul vrând să mărturisească adevărul pentru ca să fie crezut ci iată mărturisește pentru om Domnul din hăinuța ortodoxă vie, îngerașul nu demonul pârâcios, sângele și trupul Domnului din om, pecetea sfintei Cruci, roadele pocăinței și celelalte daruri. Astea mărturisesc în Cer despre om și nicidecum aura sau sufletul omului. Cine a lepădat sau nu a primit darurile acestea mântuitpare pline de slavă și de cinste va fi judecat după legea conștiinței lui proprie iar conștiința nu este aura sau karma ci este o cunoștință a binelui și a răului aflată în om ca un fel de lege de respectat prin deosebirea binelui de rău în faptele și trăirile sale.

Iubirea cuantica am definit-o eu cu curaj, fiindca Hristos e capabil de a oferi o iubire adaptabila la orice nevoie(nu la orice dorinta omeneasca, cum spui tu).

Nu-mi dau seama ce înțelegi tu că aș spune eu despre diferența dintre iubire și Iubire. Spun ceva foarte simplu. Iubirea adevărată, altruistă este Hristos și EA vine ca dar din Cer, de la Dumnezeu prin Credința în Hristos (nimeni nu s-a suit la Cer afară de Cel ce s-a pogărât din Cer și Care este în Cer și Care este Ușa și Scara celor ce vor să se suie la Cer) pe când iubirea lumii este un egoism al ei și al ”cerului” ei păcătos și mândru și ea este de jos, este o desfrânare materialist chimică păcătoasă care te ia și te duce înapoi în lume, în plăcerile iubirii egoismului lumii în care tu ești decât o marionetă trasă de sforile demonstrative ale demonilor demenți și desfrânați care o slujesc, îngeri căzuți care desfrânează cu ea și cu ”dreptățile” ei și ale necredinței ei în Dumnezeu. Iubirea asta lumească a lumii de ea însăși și a omului de sine însuși își face locaș în inima omului și-l păcălește că este iubire de Dumnezeu, căci fiind iubire și fiind luată de iubire de omul orb și amăgit, se arată ca ipocrita că are bărbat (că ascultă), că nu este văduvă (că are Credință) și păcălește omul că împreună cu ea nu va suferi dacă se lasă sedus și luat în mrejele ei lumești ci va ajunge omul ei, idolul ei, gigoloul și ibovnicul ei în rai împreună cu Hristos. E vorba de a despărți apele de ape, marea roși de marea roșie, marea negră de marea negră, și a avea discernământul ca să poți deosebi Iubirea adevărată de iubirea egoistă a lumii de ea însăși care nu este iubire ci pieire căci lumea este o deșertăciune a deșertăciunilor care piere, pe când IUBIREA adevărată dăinuie și are Credință și caută să fie Credincioasă pentru ca să nu cadă, iar dacă nu poate altfel și cade atunci se va pocăi așa cum cere Domnul: ”Pocăiți-vă, pocăiți-vă căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat.”