Nu-i deloc doar un nucleu de roman, intr-adevar. Chiar e o drama reala foarte dureroasa. In esenta, cred ca e vorba de un bruiaj undeva pe traseul acceptarii statutului de creaturi limitate, ce s-au nimerit fara sa fi solicitat asta, intr-o lume predominant rea.
Pledoaria dl. avocat, ca si cea a lui Ivan Karamaov, e imbatabila din perspectiva dialecticii rational versus irational.
Citat:
În prealabil postat de GMihai
E mai "dur" cel care refuză să creadă în infanticid, sau cel care îl acceptă ?
|
Hristos, insa, propune o pozitionare fata de suferinta, radical diferita. Propriul exemplu. Suferinta Celui mai inocent dintre inocenti.
As fi curioasa cum ar fi pledat dl. avocat in procesul lui Hristos, daca ar fi avut parte de unul dupa toate rigorile.
Eu cred ca pana nu traim / acceptam experienta propriului iad al suferintei, ca singura cale de a-L intalni pe Hristos chiar acolo, fiindca in iadul fiecaruia S-a coborat de bunavoie, asteptandu-ne, nu avem nicio iesire din dialectica asta dramatica.
Sensul suferintei nu poate fi inteles prin nicio pledoarie, oricat de geniala ar fi. Dumnezeu ni-l descopera doar daca ne acceptam conditia de creaturi lipsite de orice autonomie in afara Creatorului.