View Single Post
  #8  
Vechi 19.09.2015, 05:13:42
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Un om cu vocația prieteniei sau, mai simplu și mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, așa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am și eu o mulțime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, așa cum intuiesc că și ei se simt, poate, îndatorați mie. Cu ce ne simțim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul își pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume și știe că și prietenul lui ar face același lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă și nemărturisită, care dă prieteniei o lumină și un gust aparte, se clădește una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii și fericirii omenescului din om.
Reply With Quote