Parerea mea este ca nimeni,dar absolut nimeni in afara de duhovnic nu ar trebui sa puna intrebari unui om despre practica crestina.Este ceva personal,intim,o relatie intre el si Dumnezeu,insa,din pacate,cunosc tot felul de crestini "infocati",care atunci cand prind momentul incep sa iscodeasca,unii mai grosolan,altii mai subtil, omul cu intrebari,unele stas,pe care nu stiu cine ii invata sa le puna asa,fara noima:despre cat de des merge persoana la Sf Liturghie,cand s-a spovedit si impartasit ultima data,ba aia,ba cealalta...acesta mi se pare cu adevarat fariseism si falsa smerenie,ca sa nu mai spun ca nici pe partea cealalta,a educatiei elementare nu ar trebui sa intri asa cu bocancii in viata unui om.
Din pacate,insa,sunt multi,foarte multi care procedeaza astfel si sa te fereasca sfantul sa fi sarit vreo Sf Liturghie sau vreun post,ca te trezesti imediat cu o privire dispretuitoare venita din niste inaltimi serafice si o eticheta pusa.
Mi se pare...penibil si cand intalnesc astfel de oameni,unii poate mi-ar putea fi parinti,judecand dupa varsta pe care o au,imi este mie de multe ori jena de acest penibil al situatiei.
Iar in ce il priveste pe cel care tine postul,merge la Liturghie,spovedanie,impartasanie,cred ca bine ar fi sa tina pentru el mai mult,insa daca simte sa impartaseasca o traire,o bucurie din astfel de momente,nu cred ca e ceva rau sa o faca.Important este ca aceste destainuiri sa nu vina din trufie,fie ea mai mult sau mai putin mascata.
Eu stiu ca atunci cand m-am impartasit dupa mai mult timp de cand fusesem oprita,eram atat de fericita si bucuroasa,incat am impartasit asta cu cateva persoane apropiate,printre care si mama mea.
|