Citat:
În prealabil postat de antoniap
Din ce-am mai citit:
Sa ne intoarcem la Scrierile Sfintilor Parinti din vechime pentru a cunoaste noi insine ortodoxia. Sa cautam preoti cat mai traditionalisti. Sa fim preocupati noi insine mai activ de mantuirea noastra, precum pustnicii din vechime. Sa ne ferim de pacate mari si sa inmultim rugaciunea. Sa facem ascultare strict in limita canoanelor ortodoxe. Asta inseamna ca nu avem ce cauta la slujbe religioase impreuna cu cei de alte confesiuni. Putem sa ne impartasim cat timp vom vedea pe prescura insemne crestine.
Daca Sfanta Liturghie, asa cum o stim, se va desfiinta, atunci crestinul ortodox se va ruga doar acasa ori in catacombe, unde va mai gasi preoti ortodocsi. Sa avem nedejde, totusi. Traim vremuri de cernere. Cine vrea sa se spurce se va spurca, iar cine vrea sa se sfinteasca se va sfinti. Sa nu fim caldicei in credinta, caci vom cadea cu usurinta.
De citit cartea Sfantului Lavrentie de Cernigov pentru a observa ca biserica ecumenista va cuprinde ,,toata adunarea satanică". Si ne vom mantui mai ales prin mucenicie. Vine musulmanul si te intreaba daca esti crestin. Daca spui ,,Da." , si nu accepti sa treci la religia musulmana, el te omoara, dar te mantuiesti. Insa, ca sa putem spune ,,Da" in acele momente, avem nevoie de mult ajutor de la Dumnezeu. Avem nevoie de pace sufleteasca pentru a ne ruga pentru dusmanii nostri personali si chiar pentru cei care ne-ar omori pentru Hristos.
Moscheea se face, musulmanii o sa vina, sinodul prin care suntem dati dracului cu acte in regula e aproape, asa ca sfintii care au spus ca crestinismul se va sfarsi in sange par sa aiba dreptate.
Era bine ca acest sinod sa nu fie in aceste vremuri. De aceea, in Moldova
s-au profilat doua cai de protest: rugaciune intensa si nepomenirea temporară a ierarhului.
|
As imparti textul de mai sus in doua parti:
- prima parte, mai voluminoasa, contine repetarea unor indemnuri catre o viata personala in duh crestin asa cum a fost intotdeauna; de cand e pe pamant, Biserica a trait dupa astfel de coordonate - scrie in toate cartile, o stim cu totii, o mai si practicam dupa puterile fiecaruia;
- a doua parte e mult mai scurta si se rezuma la: actiunea de a ne ruga pentru ca Sinodul sa nu aiba loc (deci o rugaciune impotriva Sinodului); nepomenirea ierarhului.
Dupa opinia mea, prima parte e o precizare inutila, fara legatura cu Sinodul. De cand Biserica, toti preotii, in toate bisericile noastre, si toti crestinii care au o oarecare aplecare mai serioasa fata de conditia lor, se ocupa cu astfel de lucruri. Nimic nou, asadar! Doar repetarea acelorasi lucruri pe care le stim cu totii si pe care le practica fiecare crestin ortodox.
A doua parte este in mod evident un indemn la rebeliune. Fapte schismatice.
In concluzie, eu inteleg din text ca, invelita bine in scutece parfumate, tipa dinlauntru si da din picioruse fetita rebela a impotrivirii: fetita schismatica, nemultumita, revolutionara, protestatara, cea care vrea ca lumea sa fie dupa voia ei si dupa intelesurile pe care doar ea stie sa le teasa atunci cand citeste din cartile sfinte. Si care, intorcind spatele imbufnata, zice ca nu se mai joaca deloc cu jucariile astea noi... Si zice ca-i sfarsitul lumii daca nu se joaca ceilalti cu ea asa si numai asa cum vrea ea.
Ei bine, in astfel de situatii eu stiu ca parintii o lasa pe fetita, o vreme, sa se zvarcoleasca cat pofteste; o ignora, isi vad de ale lor, cu speranta ca pana la urma pruncusorul se va linisti... Ii mai dau cand si cand un mic ajutor, o mangaiere, o vorba buna, o privire calda, o imbratisare... Eventual se mai si roaga pentru ea (nu impotriva ei!, cum face ea cand o apuca dracii, uitind ce au invatat-o de la bun inceput Parintii!)... Iar la sfarsit, daca fetita capritioasa si rasfatata tot nu se potoleste, vine de obicei tati si ii aplica la fundulet una bucata corectie. In ciuda protestelor tot mai infocate ale "iubitorilor" moderni de drepturi ale copiilor, orice taticut responsabil si orice mamicuta mai inteleapta mai scot cateodata nuiaua si curelusa. Nu de alta, dar pentru ca tot vorbim de Traditie, pe la noi aceasta spune ca nu numai cu aplauze si bombonele faci om dintr-un copil. Cu atat mai mult cu cat acesta da semne ca iarasi isi cam face de cap, jucindu-se de-a mami si de-a tati...