Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Inteleg ca e vorba de o "sfanta neascultare", nu de razvratire fata de ierarhi.
Bun, in acest caz intre ce limite se face aceasta? Ce pot face dreptmaritorii, egali in "preotia universala", astfel incat demersurile lor sa aduca folos iar nu paguba?
Cum se pot feri de ispita de stanga, fara a cadea in extrema de dreapta?
Intreb pentru ca nu imi e deloc clar... Si ma tem de o eventuala noua discordie semnificativa peste cele deja existente - nu putine.
Catalin si Antonia, puteti da un raspuns, va rog?
|
E vorba de sfanta invatatura si de discernamant, altfel e pietism fara invatatura de credinta. Biserica este infailibila in invatatura sa, de aceea ascultarea se face in primul rand de Biserica. O ascultare oarba exista la secte (de exemplu MISA). Astfel, daca un preot spune ca toti sa adopte invatatura adventista nu se face nicio ascultare, altfel acei credinciosi devin eretici si ei. Sfintele Sinoade condamnau pe initiatorii ereziei, dar si pe cei care ii urmau.
A existat un caz de curand intr-o localitate, preotul s-a suparat pe episcop (cred ca pentru ca era mutat), s-a mutat la greco-catolici si jumatate din credinciosi s-au dus si ei cu el.
Ca sa cada toata Biserica nu s-a intamplat si nu se va intampla, tot timpul au ramas marturisitori care au pastrat dreapta credinta si i-au intors pe ceilalti la adevar.