Din pacate dinamica psihologica a vietii e ignorata de preoti (si chiar desconsiderata), dar cred ca ar trebui sa apara o schimbare de perspectiva. Pana acum vreo 100 si ceva de ani preotii erau si buni cunoscatori ai psihicului uman si psihologi. Psihologia a aparut ca stiinta de sine statatoare in spatiul vestic catolic- protestant, unde preotii si pastorii isi diluasera aceasta competenta si la un moment dat a aparut aceasta necesitate sociala, a specialistului si tamaduitorului care intelege sfera psiho emotionala - desi de facto aceasta sfera trebuie inclusa in duhovnicie.
Va las mai jos o marturie in acest sens a PS Benedict Bistriteanul, episcopul Clujului, Vadului si Feleacului.
https://youtu.be/6WAhwM2exlQ
La min 35.30s* si la tot contextul raspunsului in minutele de dinainte:
" (...) din aceasta pricina socotesc ca si una dintre cele mai importante stiinte ale vremii este Psihologia. Tocmai pentru ca psihologia se ocupa de zona aceasta intermediara, care la un moment dat nu a fost foarte bine bagata in seama, si zic si din partea noastra [a Bisericii], in sensul ca am sarit direct de la trupesc la duhovnicesc, neintelegand sau nefiind foarte atenti ca de fapt este aceasta zona care il face pe om foarte vulnerabil. Si nu-i de folos sa se amestece [sa se confunde], cel putin la nivel de intelegere, cele doua zone [zona emotionala si psihica cu zona duhovniceasca], deoarece tratamentele sunt destul de diferite."
E prima oara cand aud un ierarh al Bisericii, care asaza psihologia in micul sau loc cuvenit in tamaduirea trup-minte-suflet si in relatie cu Biserica.