Citat:
În prealabil postat de Yasmina
Spre deosebire de cei ce nu inteleg sau se fac ca nu pricep ,eu am inteles bine ca poate exista curvie si in casatorie sau lacomie si neinfranare la cei care postesc.
Curvia din casatorie inseamna patima relatiilor,robia senzatiilor dar si practicarea perversiunilor. Avem magazine cu obiecte sexuale si"jucarii"... Cine crezi ca le frecventeaza? Numai tinerii necasatoriti?
Ce daca te casatoresti,gata au disparut patimile si obsesiile senzoriale??
Mie imi este clar ca nu, ca nu au cum sa plece singure daca nu te lupti cu ele!
Dumnezeu cunoaste firea omului si stabileste gradul de sfintire al fiecaruia ;faptul ca unii au statutul de"casatoriti" nu-i legitimeaza imediat ca si traitori ai sfinteniei,poti vedea tot felul de pervesti casatoriti , mai abitir decat unii necasatoriti care macar isi cunosc hiba si nu si-au legat destinele de nimeni.
Daca vrei o definitie clara a curviei din casatorie si incadrarea ei in anumite caracteristici ,se pot gasi materiale de citit ;Parintele Cleopa este unul care vorbeste despre asta ,apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul(sper sa nu ma insel).
Iar lacomia pantecelui cred ca este o patima si mai frecventa decat oricare alta; sa ne uitam intai la noi,sa ne analizam putin...
|
Yasmina, si eu am inteles lucrurile astea. Problema nu este existenta acestor aspecte, ci unde se afla granitele.
Pentru ca este posibil ca fiecare sa spuna ca el se afla in limita normalului, ca face bine.
Uite ca sa fie mai clar ce spun eu:
Un monah vede relatiile trupesti in casnicie ca fiind desfranare, pentru ca el insusi nu are.
Eu vad desfranare in casatorie exact ca si tine: perversiuni sau relatii foarte dese de ex., sau patima pentru acestea.
Si in acelais timp spun ca asa cum fac eu, sau altii multi, nu este nici desfrau si nici rau.
La fel si cu alimentatia - monahii mananca apa cu paine (unii) si spun ca asa este bine. Sunt mireni care abia au ce sa manance si tot li se spune de cumpatare si de post si etc.
Una este sa mananci vitei si purcei si sa bei butoaie de vin, alta este sa mananci o farfurie de paste si o cana de lapte pe zi.
Dar cumva, la o adica toate sunt considerate in aceeasi oala.
Pe mine ma deranjeaza judecata oamenilor, fie ei monahi sau mireni, care ne pun pe toti in aceeasi oala si definesc lucrurile numai dupa minea si placerea lor.
Mi se pare foarte ideea din aceasta carte. Nu degeaba Evagrios Pontikos a scris ceea ce a scris, nu degeaba a scris el despre aceste teme. Asa vad eu.
Trebuie cumva delimitate lucrurile. Si sper ca asta scrie in aceasta carte.
Ca iata ca acus intram in Postul Pastelui. Si si despre post exista pareri si pareri. Fiecare intelege altceva prin post alimentar.